Jurnal de călătorie: Antibes, Cannes

Ei bine, anul acesta nu am reușit să călătoresc așa mult precum anul trecut pentru că m-am axat mai mult pe planul profesional, așadar această vacanță a fost una mult dorită și așteptată. Și asta nu doar din cauza nevoii de relaxare ci și a destinației, deoarece nu am ajuns până acum în Franța din diverse considerente și eram nerăbdătoare să o descopăr. Coasta de Azur mi s-a părut însă un loc bun de unde să încep și exact așa s-a dovedit.

Antibes

Antibes a fost primul oraș în care ne-am oprit. După aterizarea în Nisa(zborul este unul scurt, de două ore – timp în care am scris articolul 10 lucruri pe care le poți face în timpul unui zbor), am luat un autobuz care ne-a lăsat în apropierea hotelului. Ajungând seara, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne lăsăm bagajele, să ne schimbăm în ceva lejer(deoarece clima mediteraneană ne-a “lovit” imediat ce am pășit pe coastă) după care am mers să căutăm un magazin alimentar de unde să ne cumpărăm câteva fructe.

A doua zi m-am trezit dis de dimineață și am plecat la o tură recunoaștere în pas alergător împreună cu Tinița, partenera mea de călătorie și prietena mea, datorită căreia am descoperit plăcerea de a alerga(poți citi despre cum am început să alerg aici).

Dacă ești măcar puțin pasionat de alergare, această metodă de a descoperi un oraș mi se pare ideală – faci și mișcarea zilnică și înainte de a începe ziua oficial îți creezi cumva planul: vezi un restaurant drăguț și știi deja unde o să cinezi; te oprești la vitrina unui magazin pe care îl memorezi ca să mergi la el mai târziu; vezi, în mare, unde sunt obiectivele turistice pe care să le vizitezi zilele următoare etc.

• 

• 

• 

• 

Noi am prins răsăritul pe plajă, am descoperit o cafenea la care am mers apoi des în următoarele zile, am studiat puțin meniurile restaurantelor, ne-am bucurat de vremea bună, am ajuns la un viewpoint de unde am putut admira priveliștea… Aș putea adăuga și că am fost într-un alt oraș, căci Juan-les-Pins este foarte aproape, așadar am alergat și pe străzile lui, admirând frumoasele domenii luxoase din zonă și bucurându-ne de mirosul puternic de pini.

După întoarcerea la hotel, ne-am pregătit pentru plajă: Antibes are atât nisip fin, cât și plajă cu pietricele, lucru pe care îl descoperisem deja în tura de alergare – am optat, bineînțeles, pentru zona cu nisip fin. Atmosfera este una relaxantă, apa curată, intrarea în mare se face lin, nu abrupt(lucru care face din acest oraș o destinație bună pentru o vacanță cu copii). Am petrecut câteva ore frumoase, încărcându-ne cu energie și vitamina D.

• 

• 

În drum spre hotel ne-am oprit la o boulangerie pentru un quiche Lorraine și faimoasa Tartă Tropeziană, a cărei poveste o citisem cu plăcere(o găsiți în articolul acesta, în care vă recomand 15 preparate ce merită încercate pe Coasta de Azur) Această tartă este unul dintre deserturile mele preferate specifice Coastei de azur.

După un somn rapid de frumusețe, am ieșit din nou la plimbare. Am intrat în câteva magazine, am fost în orașul vechi, de unde poți privi port Vauban – cel mai mare port din Marea Mediterană(în termeni de tonaj al bărcilor și iahturilor ancorate acolo). Am admirat expoziția de sculptură în aer liber a lui David David, un artist francez pasionat de Pop Art. Operele sale mi s-au părut reprezentative pentru societatea actuală, multe dintre ele înfățișând un om cu o găleată pe cap cu diverse activități: fie se uită la telefonul mobil, fie poartă o servietă și se uită la ceas, fie cară plase de cumpărături. Mesajul poate fi că suntem atât de ancorați în astfel de activități, încât pierdem contactul cu realitatea.

• 

• 

• 

• 

• 

Plimbându-mă agale, printre palmieri și plante de aloe vera imense, am descoperit o străduță parcă uitată de timp și lume, plină de case frumoase cu uși și ferestre colorate, flori și verdeață. Este în apropierea fostului Château Grimaldi și se numește Rue de Haut Castelet. Dacă ajungeți în zonă, vă sfatuiesc să faceți o plimbare într-o după amiază frumoasă. Mie mi-a rămas întipărită în cap, mă puteam deja vedea locuind într-una din acele căsuțe superbe…

• 

• 

• 

• 

Ne-am oprit apoi în Marché Provençal, locul din care este ideal să îți cumperi dimineața fructe și legume proaspete. Seara însa te poți așeza cu încredere la terasele deschise acolo și te poți bucura de preparate tradiționale franțuzești. Nu este cel mai fancy loc în care să cinezi, dar vă spun, piețele din Franța sunt ceva de neratat! Eu am un principiu legat de mâncare atunci când călătoresc – nu merg în restaurantele din zonele turistice, ci încerc să găsesc acele locuri în care mănâncă locuitorii orașului respectiv. Terăsuțele acelea mereu pline, cu mâncare proaspătă, unde se strâng oamenii la povești și în care servește și proprietarul localului la masă.

• 

• 

• 

Exact asta am ales pentru cină și am servit o salată Nicoise excelentă, alături de scoici, un platou de brânzeturi și un pahar de vin de Provence.

Seara ne-am plimbat pe Promenade Amiral de Grasse și am admirat o superbă lună roșie, ce se oglinea alături de luminile bărcilor și iahturilor în mare.

• 

• 

• 

• 

A doua zi am mers dimineața pe plajă pentru a vedea răsăritul, însă norii nu ne-au lăsat. Am contemplat totuși marea și cerul și ne-am savurat cafeaua cumpărată de la boulangerie în liniște, pe plaja abia curățată și nivelată. Ne-a surprins numărul de persoane care alergau la primele ore ale dimineții, însă pe parcursul vacanței petrecute pe coastă ne-am dat seama că este un stil de viață pentru majoritatea. Fie mers, fie alergare, fie pe bicicletă… fiecare face câte ceva. Bravo lor!

După amiaza trebuia să plecăm spre Cannes, dar nu înainte de a vizita Musée Picasso, primul muzeu din lume dedicat acestui geniu. Se pare că în Antibes, artistul a realizat 23 de tablouri și 44 de desene.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cam acesta este view-ul de la Musée Picasso, fostul Château Grimaldi. Minunat!

Cannes

Din Antibes în Cannes am mers cu trenul aproximativ 15 minute. E așa de ușor și civilizat să te plimbi cu trenul în Franța, încât m-am obișnuit rapid cu acest mijloc de transport.

Hotelul nostru a fost situat chiar în centrul zonei de interes a orașului, aproape de gară, aproape de plajă, aproape de restaurante și magazine, așadar am avut ce face.

Pentru mine a fost foarte interesant deoarece această vacanță a fost pentru mine 2 în 1 – atât girls time, cât și time with myself, căci în cele 3 zile cât am stat în Cannes, prietena mea a fost la o conferință de muncă de dimineața până seara târziu.

Să plec într-o vacanță singură era unul dintre lucrurile de pe ”to do list”, dar cumva nu îmi găseam niciodată curajul să ies din zona de confort și să experimentez asta. Iată că acum am făcut-o, cel puțin parțial.

Imediat ce am ajuns la hotel m-am schimbat și am plecat în explorare. Am ajuns rapid la Palais des Festivals et des Congrès, unde are loc anual Festivalul de film de la Cannes, fondat în 1939.

La doi pași am decoperit și Chemin des Étoiles, un loc în care și-au lăsat amprenta numeroase celebrități ce au trecut pe acolo.

De acolo am plecat spre Suquet, unul dintre cele mai vechi cartiere din Cannes. Am colindat străduțele înguste și pietruite, oprindu-mă din când în când pe la câte un magazin cu suveniruri, pe la vreo patiserie sau un magazin cu vinuri. M-am oprit apoi la Marché Forville, care din păcate era închisă, fiind trecut de ora prânzului. Am continuat drumul către cel mai înalt punct al orașului, unde se află Musée de la Castre și Biserica Notre-Dame de l’Espérance.

• 

• 

• 

• 

În zona vechiului port se lucra, așadar m-am întors, de data asta pe faimosul Boulevard de la Croisette, cu ale lui magazine luxoase: Chanel, Prada, Dior, Rolex, Gucci, Louis Vuitton etc. Nu este nimic ieșit din comun să vezi un șofer într-un Rolls Royce care așteaptă ore în șir până ce șefa lui se hotărăște ce poșetă își cumpără. Tot aici găsim și hoteluri de 5 stele, precum binecunoscutul Carlton.

• 

• 

Mi-am continuat drumul, de data aceasta pe partea cu plaja, și am tot mers, până ce am ajuns la Square 8 mai 1945, o zonă superbă pentru promenadă.

După aproape 20 de kilometri de mers pe jos, m-am întors la hotel pentru a-mi odihni picioarele. Am coborât apoi la un restaurant din apropierea hotelului pentru a mânca ceva. Recunosc că am ales restaurantul după nume și deși nu am găsit preparatele tradiționate la care mă așteptam, așa cum indica descrierea, am mâncat calamari excelenți.

• 

• 

În ziua următoare am reluat obiceiul de a mă trezi devreme și a ieși pentru o tură împreună cu amica mea, Tinița. Am alergat dintr-o parte într-alta a Cannes-ului, bucurându-ne de cât de liber era orașul. Am ajuns din nou pe covorul roșu de unde le-am trimis pupici fanilor mei imaginari, de data aceasta îmbracată sport.

• 

• 

• 

Pe străzi eram doar noi și cei ce le spălau.

Un lucru care mi se pare fantastic pe Coastă este amabilitatea și politețea oamenilor – ce frumos e când alergi și doamna care șterge mesele de la terasa pe lângă care treci îți adresează un ”Bonjour”, de parcă ați fi vecini de o viață. Și asta se întamplă oriunde.

Întoarse la hotel, eu am plecat spre plajă, iar prietena mea spre conferință. Cum s-ar zice, fiecare cum poate…

Am mers întâi de toate din nou în piață Fortville din Cannes, deoarece aveam o misiune – citisem despre un preparat, numit socca, ce nu este altceva decât o clătită preparată din năut specifică Nisei. Deși știam că urmează să ajung și în Nisa, m-am încăpățânat să o găsesc și aici, lucru care s-a întamplat într-un final. Bun, nimic de spus. Eu sunt obișnuită să servesc preparate foarte simple, însă probabil majoritatea persoanelor ar considera-o un fel de lipie tocmai bună de pus la masă, în loc de pâinică.

Deși se anunțase ploaie, am avut noroc să nu fie așa, temperatura fiind ideală – nici prea cald, nici prea frig. M-am bronzat, am citit din cartea începută în avion, am stat și m-am uitat la mare… relaxare totală.

Cu toate că înainte obișnuiam să stau de dimineața până seara la plajă, acum, deși sunt în continuare o iubitoare de soare, nu mai rezist atât de mult sub bataia razelor acestuia. În plus, sunt mult mai atentă la durata expunerii la soare și aplic cu conștiinciozitate protecția solară potrivită(am scris despre cum poți alege corect o cremă pentru plajă ”curată” aici).

Prin urmare, am stat câteva ore la plajă, după care mi-am făcut un duș și am plecat la pas, de data aceasta pe la magazinele din jurul hotelului – cele pentru oameni normali. Sau mă rog, aproape normali, căci de cele mai multe ori prețurile unui produs depășeau 100 de euro.

Peste tot în Cannes găsești simbolul Palm d’Or, ce corespunde celui mai mare premiu acordat filmelor în competiție la Festivalul de Film de la Cannes începând cu anul 1955.

M-am oprit și la Ladurée, cei despre care se spune că au inventat cu adevărat macaron-ul. Aceștia sunt la ora actuală pe primul loc în lume în ceea ce privește vânzarea acestui desert, ajungând la 15.000 de macarons vânduți pe zi. Sunt renumiți în toată lumea – există chiar și o trusă de farduri inspirate de culorile acestor delicii.

• 

• 

Nu am putut să nu intru și într-o parfumerie Fragonard, unde am mirosit, pe rând, toate parfumurile. Fiind pasionată în general de esențe puternice, cu greu am găsit un parfum care să se potrivească stilului meu, căci în Grasse predomină plantele florale și aromatice. Rose Ambre a fost alegerea mea, deși mi-a plăcut și Ma Rose, ce mirosea a vin spumant.

Seara am ieșit la un restaurant cu un meniu tradițional foarte ofertant, unde am mâncat o salată Chevre Chaud delicioasă și am servit un desert specific zonei – île flottante, ce se aseamănă foarte mult cu laptele de pasăre pe care îl cunoaștem noi.  

Recomand restaurantul Le Casanova din Cannes, de pe strada Rue des frères casanova, dacă vreți să încercați preparate tradiționale delicioase, la prețuri corecte. Și servirea a fost foarte bună, nimic de obiectat.

M-am întors la hotel pentru un somn bun și odinitor, căci în ziua următoare mă aștepta un nou oraș.

Cam atât vă povestesc acum, deoarece altfel articolul ar fi interminabil.

Citește AICI despre experiența din Monaco, Villefranche-sur-mer.

Citește AICI despre experiența din Èze și Nisa.

Vezi AICI care sunt cele 15 preparate pe care nu ar trebui să le ratezi odată ajuns pe Coasta de Azur.