Iubiri olfactive – parfumurile mele preferate

“Perfumery is an unlimited world: with a scent it is possible to recall a feeling or a place, to move to an imaginary space or to invent new emotional dimension”. 

Lorenzo Villoresi

Nu ştiu cum sunteţi voi, însă pentru mine mirosul este acel simţ care mă transpune instantaneu într-o anumita stare de spirit. Imaginaţi-vă mirosul pâinii calde, atunci cand vă trimiteau parinţii să o cumparaţi…mirosul unei păduri dupa ploaie, mirosul cireşilor în floare…primul parfum pe care v-aţi hotărât din toată inima să îl achizionaţi, din ultimele economii.

Nu demult, am făcut acest exerciţiu de anamneza cu ocazia “curaţeniei de primăvară” şi pentru că aveam nevoie de ceva care să îmi schimbe mood-ul ultimelor zile/săptamani ploioase, mi-am căutat prin colecţie parfumul pentru vara aceasta.

Nu ştiu dacă şi voi funcţionaţi la fel, însă eu am parfumurile sortate pe categorii clare: parfumuri de vară, parfumuri de iarnă, parfumuri de toata ziua, parfumul acela pentru seri speciale…şi desigur din când în când câte unul de care nu ma pot desparţi pur si simplu. Ce să mai, o relaţie în toată regula!

Îmi amintesc prima dragoste: un nume predestinat – Amor Amor de la Cacharel, cu aroma lui proaspată şi cumva sofisticată, cu blend primăvăratic de fructe (coacaze si portocală), flori şi vanilie. Şi acum aş purta Amor Amor ca să evoc primavara aceea plina de pasiune, de viaţă şi de sevă. Rămâne unul din parfumurile mele de suflet.

Probabil tot de la acest Cacharel a urmat o lungă pasiune pentru notele de vanilie, pe care le-am purtat cu drag de-a lungul timpului în diverse combinatii: vanilie pudrata in Vanilla Brulle de la The body shop, vanilie cu nuante woody in Vanille Noir de la Yves Rocher, vanilia “curata” a lui Molinard, urmând ca mai tarziu să mă reîndragostesc de vanilia lui Montale in Sweet Vanilla, cu nuanţele ei de piersica.

După adolescenţă, a început să mă pasioneze o notă la polul diametral opus, animalică, dark şi extraordinar de interesantă: moscul. Este unul din acele ingredinte pe care le caut mereu în parfumurile testate. Dupa ce l-am purtat şi pe acesta în nenumarate combinaţii, am decis că pentru moment ma fascinează doar moscul lui Laylati de la Sospiro şi am trecut apoi la a cunoaşte îndeaproape un alt ingredient foarte utilizat in parfumerie: oud-ul. Mi se pare foarte bine integrat in Black Afgano al lui Nasomatto de care nu mă mai pot despărţi momentan şi profit de vremea ploioasă de afară pentru a-l mai purta încă, deoarece nu mi-l imaginez purtat vara.

Urmărindu-mi de-a lungul timpului preferinţele în parfumerie, am descoperit că îmi plac parfumurile cu siaj mediu spre mare.

Provenit din franceză(sillage) acest termen folosit iniţial în navigaţie se referă la spuma pe care o lasă o ambarcaţiune în mers în spatele său. În parfumerie, termenul defineşte proiecţia parfumului în mediul ambiant, efectul olfactiv asupra celor din jur. Exista parfumuri fara siaj care se simt doar la nivelul pielii, sau cu siaj variabil – unitatea de masura fiind metrul. Cu cât un parfum este perceput la o distanţă mai mare faţă de sursă, cu atât siajul este mai mare.

O altă aroma pe care am mai menţionat aici, pe care o iubesc pur şi simplu, însă pe care foarte greu o regăsesc într-un parfum este cafeaua. Până acum am fost atrasa de cafeaua plăpândă a lui Montale în parfumul Intense Cafe, însă banuiesc că şi datorită faptului că acesta conţine celelalte arome preferate despre care v-am povestit: vanilia si moscul. Acesta a fost de fapt si singurul “blind buy” în materie de parfumerie pentru mine, căci, citind notele pe care le conţine, am fost sigura ca mi se va potrivi. Aşa a şi fost, îmi place mult, însă tot caut parfumul acela pe care atunci când îl miros, să mă ducă cu gândul fix la cafeaua proaspăt râşnită.

Dacă regăsiţi în vreun parfum nota aceasta de cafea pură, vă rog să îmi daţi de ştire.

Voi ce iubiri olfactive aveţi la momentul prezent?