Jurnal de călătorie: Boracay, după redeschidere – partea a II-a
Prima parte a articolului, ce include relatarea dificultăților întâlnite pe drum dar și a primei impresii lăsate de Boracay o găsiți AICI.
După privirea unui minunat răsărit de soare, ne-am reîntors la hotel pentru micul dejun, ne-am echipat pentru plajă și am plecat spre Puka Beach, de data aceasta. Am hotărât să mergem puțin pe jos înainte de a ne urca într-una din tricicletele prezente peste tot pe insulă, ce constituie principalul mijloc de transport.
Iată ce peisaje am mai găsit pe drum:
Fantastic, nu e așa?
Un colț de rai pretutindeni, ai spune. Da, dacă vrei să te uiți doar spre astfel de zone, așa este. Să nu uităm totuși că filipinezii sunt un popor foarte sărac. Este o țară a contrastelor, precum multe alte țări asiatice. Pe de o parte vezi resorturi de lux, pe de altă parte sărăcie absolută. Majoritatea locuitorilor trăiesc în condiții mizere. V-am lăsat mai jos o poză făcută în drum spre plajă.
Mi-am promis mie că în acest articol voi prezenta și partea mai puțin frumoasă, măcar așa, pentru conștientizare și pentru a aprecia mai mult ceea ce avem. Mi se pare însă că toată esența a fost surpinsă foarte bine de Alexandra, de la travelwithhim.ro, în acest articol. Aruncați o privire.
Revenind la partea frumoasă.
Puka Shell Beach, cea de-a doua cea mai populară plajă din Boracay mi-a rămas în inimă. Intrarea în apă este ceva mai abruptă spre deosebire de White Beach, unde e nevoie să mergi ceva până când să îți ajungă apa la nivelul taliei. Apa în sine este mai limpede datorită nisipului, care nu mai este așa fin. La mal găsești tot felul de scoici și corali ce așteaptă să fie studiate.
Aici am simțit că mă bucur cu adevărat de vacanță. Am stat mai toată ziua în apă, bălăcindu-mă ca un copil mic. Pe această plajă găsești atât umbră, cât și soare din belșug.
Are un aer ușor mai rustic, ceea ce o transformă, printre altele, și într-un loc potrivit pentru ședințe foto. După cum am aflat, asiaticii sunt înnebuniți după fotografii. În timp ce noi stăteam să ne bronzăm, în jurul nostru două viitoare mirese își făceau sesiunea de poze pre-wedding, un fel de ”Save the date” de-al nostru. Numai că nu era nimic relaxat, așa cum te-ai gândi în mod normal, ci un întreg staff, printre care și un make-up artist care avea grijă să nu le lucească nasul viitorilor miri. De recuzită nici nu mai vorbesc.
Ce nu mi-a plăcut la Puka Beach?
Oamenii de pe plajă. Atât de gălăgioși și enervanți, încât am avut discuții cu două grupuri astfel încât să putem să ne bucurăm de puțină liniște. Dar vreau să cred că am avut doar ghionion în ziua aceea. În rest, totul a fost splendid.
La întoarcere am ajuns iar pe White Beach, de unde am văzut cel mai frumos apus din viața mea, parcă din reviste. Vreau să menționez că poza nu este editată, nu are niciun filtru, pur și simplu așa arată un apus în Boracay.
Cina am ales să o luăm la un restaurantul unui hotel de pe White Beach, Hennan Crystal Sands Resort. V-am lăsat și link, deoarece dacă ajungeți în zonă, recomand să mergeți acolo să mâncați. Au o varianta de Buffet Dinner care pe noi ne-a avantajat foarte tare prin prisma faptului că varietatea de preparate era mare. Deși am citit și un review mai puțin fericit, noi am avut parte de o experiență excelentă: mâncarea bine gătită, vin bun, servire bună.
Dar despre mâncare o să vă povestesc mai multe într-un articol dedicat, în care vom trece în revistă și preparatele tradiționale.
Următoarea zi am decis să plecăm într-o mini-excursie.
Mie îmi plac tare mult plimbările cu barca. Mă relaxează foarte tare să privesc în larg, să simt briza și aerul curat. Simt că mă încarc cu energie.
Opțiunile nu sunt așa multe în Boracay în ceea ce privește excursiile. Noi am ales o plimbare până la Carabao Island, unde am servit masa: fructe de mare și preparate tradiționale.
Am făcut și snorkeling, însă nu am fost atât de încântată de ceea ce am văzut. După Egipt, nu știu dacă mă va fascina ceva la fel de mult.
Și o sesiune de pescuit rudimentară a fost inclusă – eu nu am reușit însă să prind niciun pește, doar am hrănit câțiva care mi-au mâncat momeala. 😀
La întoarcere, la insistențele unor turiști de pe barcă am mai oprit și pe Puka Beach, plaja descoperită de noi cu o zi înainte, unde ne-am mai bucurat puțin de soare.
Toată excursia a durat câteva ore bune, astfel că deja se înserase când ne-am întors. Am ieșit la cină și apoi ne-am întors la hotel, să ne odihnim.
A doua zi am descoperit echivalentul Ferestrei Zmeilor de la noi, din munții Făgăraș.
Și așa i-a rămas denumirea, cel puțin pentru noi. Nu știm dacă are un alt nume, dar pe noi ne-a încântat teribil priveliștea. Am găsit-o într-o plimbare la pas pe care am făcut-o de-a lungul a White Beach, în drum spre următoarea plajă ce trebuia descoperită: Diniwid Beach.
Diniwid este mai puțin cunoscută decât White Beach sau Puka Beach. Aici găsești nisip alb la fel de fin, dar și stânci care dau un farmec special plajei. Grijă însă la intrarea în apă, te poți accidenta.
Am petrecut din nou toată ziua pe plajă, mutându-ne de la soare la umbră și invers. Sunt și câteva terase drăguțe unde poți mânca pe plajă. Noi ne-am mulțumit însă cu apa de cocos, care este foarte hrănitoare.
Viața de noapte în noul Boracay
Mai târziu în aceeiași zi am decis să descoperim puțin din viața de noapte. Boracay este cunoscut ca un loc bun în care te poți distra, sau cel puțin, așa era. Înainte de închiderea insulei pentru renovare se organizau foarte multe petreceri pe plajă. Acum însă, de când cu noile reglementări, insula este foarte liniștită, lucru care o va transforma ușor-ușor într-o destinație de familie.
Am ales unul din ”cluburile” recomandate. Eu nu mai sunt deloc o party girl, nici nu am fost vreodată cu adevărat, însă ni s-a recomandat o seară petrecută la Epic Club, situat, bineînțeles, tot pe White Beach.
Sigur că noțiunea oamenilor despre distracție este foarte diferită, prin urmare ceea ce este foarte fun pentru unii turiști, eu aș putea rezuma așa – muzică și atmosferă de anii 2000, cu destui ladyboy prin preajmă care să te sperie puțin dacă ești de sex masculin și, în general, o atmosferă studențească. Am stat la un pahar de rom și cam asta a fost. Nici vorbă de petrecut până dimineața. Dar, din nou, asta este doar părerea mea. Din tările vizitate până acum însă, pot spune că noi, românii, chiar avem o cultură a distracției.
În ultima zi petrecută pe insulă am avut parte de cea mai autentică experiență a vieții din Boracay
Fiind oricum o insulă mică, fără extraordinar de multe activități ce pot fi întreprinse, ne-am propus să o descoperim într-o proporție cât mai mare. Nu sunt genul acela de turist care să se închidă într-un resort și să stea acolo. Probabil voi face asta când voi avea copii, însă până atunci…încerc să explorez cât mai mult.
Asta ne-a adus pe cea mai îndepărată și mai puțin turistică plajă din Boracay.
Ilig-Iligan te duce instant cu gândul la o plajă virgină. Dacă nu ai vedea urme de oameni pe ea, așa ai crede. Este destul de greu să ajungi acolo, ce-i drept. Am căutat ceva timp o tricicletă care să ne ducă în locul respectiv.
Plaja are aproximativ un kilometru și nisip fin. Sunt prezente și câteva insulițe care să înfrumusețeze peisajul, precum și stânci și o pădure.
Nefiind o plajă dezvoltată și cunoscută de turiști, ne-am bucurat ca în prima parte a zilei să avem porțiunea de plajă pe care o vedeți în fotografii doar pentru noi. Abia mai după amiază au mai venit 2-3 persoane.
O veste bună: deși Ilig-Iligan este o plajă izolată, există totuși un restaurant. Surpriza a fost ca acolo să mâncăm unele dintre cele mai bune preparate filipineze de până atunci, gătite tradițional, pe foc. În acea parte a insulei nu există gaz și electricitate. Că tot vă spuneam de viața grea pe care o duc oamenii aici.
Cu toate acestea, filipineza care ne-a servit ne-a spus că e fericită. Că sunt grele condițiile în acea parte a insulei, dar că e liniște și frumos. Am găsit în privirea ei blândețea omului simplu și bun. Am plecat de acolo și cu un stomac fericit, dar și cu o lecție de viață.
Următoarea zi am plecat spre casă.
Din fericire, de această dată am avut un drum fără incidente. Doar o întârziere a primului zbor, dar, cine a mai luat-o în seamă? Am devenit imună la astfel de situații, atâta timp cât nu îmi dă peste cap tot traseul. Am profitat și ne-am mai bucurat de un ultim Buko(asta este denumirea nucii de cocos în Filipine), la un ”restaurant” de lângă aeroportul Kalibo.
Ca o scurtă recapitulare, dacă ajungi în Boracay, iată cum te sfătuiesc să te bucuri de vacanță:
Plajă – Bineînțeles, doar de asta alege fiecare dintre noi astfel de destinații, nu? Mai ales când știi că la noi este frig, atingerea razelor de soare te bucură mult mai mult. Grijă însă la protecție solară – SPF minim 50, aplicat constant și… dacă se poate cu ingrediente care nu îți fac mai mult rău decât bine. Am scris un articol foarte bine documentat despre pericolele cremelor de protecție solară. Îl poți citi aici.
Plimbări zilnice pe jos – E o insulă mică, dar pline de peisaje naturale minunate. Nu încerca doar să vezi care sunt atracțiile turistice și să le bifezi. Aici nu găsești muzee, ci natură – și e așa frumos să o descoperi și să te bucuri de ea!
Activități pe/în apă– Kite, Stand up Paddle, Jet Ski, Yacht Sailing, Paraw Sailing, Freediving, Snorkeling sunt doar câteva din lucrurile cu care îți poți ocupa timpul.
Vizionat apusuri – așa cum spuneam în prima parte a articolului, aici poți vedea unele dintre cele mai frumoase apusuri. Deci nici nu se pune problema ca în momentul în care soarele se scaldă în mare să nu fii pe plajă sau chiar pe apă – există și opțiunea de a pleca cu barca în momentul apunerii soarelui. Este o experiență pe care ți-o recomand din inimă.
Relaxare – După un drum așa lung, când ajungi într-un loc paradisiac cum este Boracay trebuie doar să privești în jur și să îți liniștești mintea. Și crede-mă că asta va veni de la sine!
Cu bune și cu rele, am reușit să mă bucur de experiența din Boracay din toată inima. Mi-am reamintit de clipele în care eram copil, când stăteam să adun scoici și nu mai voiam să ies din apă, lucru care nu mi s-a mai întâmplat demult.
Și asta cred eu că este împlinirea – să ne bucurăm exact ca atunci când eram copii de experiențele pe care ni le oferă viața.
One Comment
Pingback: