25 preparate turcești pe care trebuie să le încerci în Istanbul
Dacă ați citit deja ultimul meu articol, știți că am revizitat de curând Istanbulul. Și mai știți și cu siguranță că am promis că urmează un articol dedicat preparatelor culinare pe care trebuie neapărat să le încercați odată ajunși acolo, so… here we go!
1.Ceaiul turcesc(çay)
Nici nu apuci bine să pui piciorul în Istanbul că deja vezi oameni ce plimbă tavițe cu ceai în mână, servite în paharele specifice tip lalea. Cel mai întâlnit este Turkish tea – ceaiul negru, servit alături cu două cuburi de zahăr. Pe locul doi ar fi cel de măr, iar apoi cel de rodie. Pe acestea le găsiți de regulă în restaurante. De menționat este că doar ceaiul negru vine fără zahărul deja adăugat, la celelalte este lucru înțeles de la sine.
Vă recomand însă să nu plecați din Istanbul fără să vă cumpărați ceaiuri pentru acasă. În Bazaar(despre care v-am povestit aici), sau la magazinele dedicate(precum Sah Sultan, care este foarte des întâlnit în zona turistică) găsiți o mulțime de sortimente. Pe mine m-a fascinat floarea de iasomie, felul în care se deschide în apa fierbinte este un spectacol în sine.
2.Cafea turcească(Türk kahvesi)
Un proverb turcesc spune despre cafea că este ”Neagră ca Iadul, tare ca moartea și dulce ca dragostea”.
Cu ce este diferită cafeaua turcească față de o cafea clasică? Ei bine, în primul rând este măcinată foarte fin, textura fiind asemănătoare cu cea a pudrei de talc. Apoi, se prepară la ibric, de preferat din alamă. În mod tradițional, aceasta se face pe nisip încins.
Zațul care rămâne pe fundul ceștii nu este deloc deranjant, fiind mai degrabă catifelat. Pentru a curăța palatul și pentru a simți aroma cafelei, aceasta este servită mereu cu apă alături.
3.Sucul de rodie(nar suyu)
Rodia este un simbol al Turciei în sine și cum este un fruct căruia îi priește clima acestei țări, foarte des veți întâlni pe stradă tarabe care servesc suc de rodie stors chiar în fața voastră. Profitați, este plin de antioxidanți și foarte gustos.
4.Ayran
Această băutură turcească declarată de președinte băutură națională este și ea un must try, la mama ei. Practic vorbim despre un iaurt de băut sărat, în care se adaugă uneori și mentă.
Pe lângă ayran-ul clasic, mai există Susurluk Ayran, ceva mai gras, ce provine din orașul Susurluk, recunoscut pentru lactatele sale. Orice variantă ați alege, acesta este perfect după o masă picantă sau pur și simplu pentru a vă răcori.
5.Salep
Salep este numele dat unei băuturi calde obținută din lapte, zahăr, multă scorțișoară și un ingredient special: făină din tubercuri de orhidee sălbatică. Uneori se adaugă deasupra fistic mărunțit, nucșoară sau ghimbir. Se servește mai ales în sezonul rece.
6.Kaimak
Un highlight al acestei vacanțe pentru mine a fost caimacul. Da, știu că termenul vă sună cunoscut. Noi spunem caimac acelei pojghițe de grăsime care se formează deasupra laptelui când acesta fierbe. Îmi amintesc cu câtă plăcere o mâncam atunci când eram mică.
Ei bine, de ceva timp nu mai consum lapte convențional, ci doar vegetal, însă în vacanță am încercat acest caimac și m-am îndrăgostit.
Preparat în mod tradițional din lapte de bivoliță, acesta se deosebește de orice altceva am încercat din categoria lactatelor. Gustul și consistența sunt undeva între smântână și unt, fiind foarte cremos. Se servește adesea alături de unele deserturi tradiționale, precum baclavaua sau künefe, dar și la micul dejun, alături de simitul de care urmează să vă povestesc mai jos.
7.Simit
Din seria de preparate turcești stradale, simit-ul, acest covrig clasic plin cu susan este un alt simbol al Turciei. Se poate servi la micul dejun sau ca gustare între mese.
Tot pe la tarabe mai găsiți alături de simit castane coapte și porumb fiert.
8.Su böreği
Nu am apucat să îl încerc, dar recunosc că este unul din acele preparate turcești la care mi-a rămas gândul. Din ce am observat, este adesea servit la mic dejun, împreună cu tradiționalul çay sau cafea turcească.
Este, se spune, cea mai greu de pregătit plăcintă de-a lor, lucru care o face să fie și mai apreciată. Se folosesc niște foi de plăcintă speciale, iar umplutura este din branză, în care se adaugă uneori și pătrunjel.
Data viitoare când ajung în Turcia nu o să îmi mai scape.
9. Sandvici cu pește(Balik Ekmek)
Pare banal, știu, dar este un alt simbol al Istanbulului. Îl găsiți de regulă în apropierea Podului Galata, la tarabe sau chiar la restaurante. Este practic un macrou la grătar servit cu multă lămâie și ceapă roșie, pus în jumatate de pâine. Nothing fancy, but extremely tasty, I assure you 🙂
10.Midii umplute(Midye Dolmasi)
Tot de zona de street-food țin și aceste midii umplute pe care eu chiar mi-am dorit să le încerc. Și nu mi-a părut rău deloc, deoarece mixul de orez și ierburi aromatice se potrivește chiar bine cu carnea de scoică.
11.Kokoretsi
Ceva ce nu mi-am dorit să încerc, dar zic să scriu și despre asta, poate voi doriți să testați: intestine de miel sau capră la grătar, servite în pâine. Pentru unele persoane sunt un deliciu 😀
12.Beyaz Peynir
Beyaz peynir se traduce prin ”brânză albă”, fiind un termen general. Mie mi-a luat ceva timp să îmi dau seama de asta, recunosc. Tot citeam etichete și încercam să identific sortimentul de care m-am îndrăgostit în prima vacanță în Istanbul, de acum cinci ani.
Servite mai ales la micul dejun, dar folosite din plin și în multe din acele preparate turcești renumite, brânzeturile lor se aseamănă în general cu feta.
Preferata mea este cea din imaginea de mai sus care(cred) că se numește dil peyniri. Am făcut ceva research, dar tot nu sunt sigură că aceasta este denumirea corectă. Am întrebat și câțiva turci, însă din păcate, nu toți vorbesc engleza foarte bine și nu au înțeles întrebarea.
Gustul se aseamănă cu cel al mozzarellei, însă textura este diferită, aducându-mi un pic aminte de halloumi. Nici prea dulce, nici prea sărată. Un deliciu. Să o încercați, musai!
13.Supă sau sos Cacık
Cacık se găsește de regulă în două variante: fie ca supă de iaurt răcoroasă, servită mai ales vara, fie ca sos, fiind asemănător cu tzatziki. Spre deosebire de rețeta grecească, cacık se prepară cu iaurt diluat, nu cu smântână. Conține castravete tocat mărunt, mult mărar și mentă. Ca supă, turcii găsesc că este foarte potrivit să o servească alături de pilaf. 🙂
14.Kebap
Hai să trecem și la mâncare serioasă acum. Și cum primul lucru care ne vine în minte atunci când ne gândim la preparate turcești este kebap-ul, am zis să încep cu el.
Pe lângă Doner Kebap, pe care îl cunoaștem probabil cu toții, mai merită încercat Adana Kebab(carne tocată picantă, preparată la grătar), Iskender kebap(fâșii subțiri de carne de miel sau amestec oaie-vită, sos de tomate, bucăți de pită, unt de oaie și iaurt), Șiș kebap(frigăruie cu carne de miel marinată, roșii și ardei).
Mai există multe alte variante de kebap, însă vreau să mai amintesc de una singură – Testi Kebap. Dacă ajungeți în Istanbul, pe acesta trebuie să îl comandați chiar și numai pentru spectacolul în sine cu care vine la pachet.
Chenerul aduce un vas de lut deasupra unor cărbuni în flăcări pe care îl lovește meticulos până când acesta se sparge. Tava pe care sunt puși cărbunii servește adesea și ca instrument muzical, asta dacă nu cumva există și o formație care apare în astfel de momente. Bucățile de carne și legumele gătite lent pe care vasul de lut le conține sunt apoi vărsate direct în farfurie, servite alături de pilaf.
Este acel moment în care toată lumea scoate telefonul pentru a filma acest spectacol 🙂
15.Omleta turcească(Menemen)
Dacă ar fi să o descriu eu, ar fi scrambled eggs cu legume. Pe lângă ouă, se adaugă de regulă ceapă, ardei, roșii și pătrunjel. Ce îi dă însă un iz turcesc și spicy este însă un condiment tradițional numit pul biber.
16. Lahmacun
Mulți o numesc pizza turcească, deși este de fapt o lipie dospită cu sos roșu și carne tocată de miel sau vită. Se servește adesea ca aperitiv sau snack. Să nu subestimați acest preparat totuși, este gustos tare. Și pe alocuri îl găsiți și în varianta vegetariană, fără carne.
17.Pide
Sau adevărata pizza turcească. Are diverse umpluturi și are formă de bărcuță, fiind adesea feliată așa cum o vedeți în imaginea de mai sus. Rețeta tradițională este cea cu carne de vită tocată.
18.Gözleme
Din categoria preparate turcești ce merită încercate face parte și Gözleme, o plăcintă cu diverse umpluturi. La bază aceasta conține brânză și mărar, însă ulterior oferta s-a diversificat, astfel că puteți alege între spanac, cartofi, carne tocată și multe altele.
19.Rahat turcesc(Lokum)
Bunn, să trecem și la dulce. Preparat din amidon, zahăr și diverse fructe, nuci și arome, recunosc că rahatul turcesc nu este printre preferatele mele, deși are locul lui de cinste când vine vorba de deliciile turcești.
Am mâncat însă un sortiment tare interesant, cu petale de trandafir și miere care mi-a rămas în minte. Se pare că și turcii reinventează preparatele care i-au consacrat și le transformă într-o variantă mai sănătoasă.
20.Helvasi
Multe variante și nicuna asemănătoare cu halvaua noastră, preparată din seminte de floarea soarelui. Halva înseamnă ”ceva dulce” și descrie de regulă două tipuri de desert: pe bază de făină de susan, fiind mai gelatinoasă și pe bază de unt și nuci, varianta mai sfărâmicioasă. Halvaua turcească este produsă din semințe de susan, având un gust aparte.
21.Baklava
Unul dintre cele mai cunoscute preparate turcești, o delicatesă a Orientului, baclavaua vine și ea în diverse forme și variante. Foile crocante, însiropate cu zahăr sau miere, umplutura realizată din fistic, migdale sau nuci mărunțite… mai trebuie să spun ceva?
Un lucru este sigur – deși îmi crește glicemia numai când mă gândesc la ea, rămâne unul din deserturile mele preferate.
22.Künefe
La fel de popular, dar mai puțin dulce decât baclavaua, künefe este preparat din cataif(tăiței crocanți) și branză nesărată, se însiropează cu zahăr și se servește de regulă cu fistic mărunțit deasupra și caimac.
23. Maras Dondurma
Știți glumele pe care le fac turcii cu înghețata? Ei bine, nu mi-au plăcut niciodată și probabil și acesta e un motiv pentru care nu m-am gândit să mă opresc până acum la astfel tarabe. Însă pentru o Maras Dondurma am riscat.
Un pic diferită față de o înghețată clasică, se spune că aceasta provine din regiunea Maraş, de aici și denumirea. Ce o diferențiază este textura ușor ”chewy”, datorată celor două ingrediente din ea: salep, acea făină din tuberculi de orhidee de care vă povesteam mai sus și a unui alt ingredient numit mastic. În plus, aceasta se prepară în mod tradițional cu lapte de capră.
O găsiți în zonele turistice, nu ezitați să o încercați.
24.Sütlaç
Veșnic în gândurile mele de acum încolo când va veni vorba de desert este acest sütlaç, tradus în mod simplu și complet insuficient din punctul meu de vedere ”orez cu lapte”. Ei bine, vă spun cu mâna pe inimă că este mai mult decât atât și că nu prea are legătură cu desertul copilăriei noastre.
Diferența majoră o constituie textura sütlaçului, care este mult mai cremoasă, asemănătoare unei budinci. Gustul este și el diferit, fiind mai bogat datorită gălbenușului de ou care se adaugă în compoziție.
După ce se fierbe orezul în lapte, acesta se coace la cuptor până când capătă o crustă frumoasă la suprafață și se servește rece, cu fistic mărunțit deasupra.
Este unul din acele preparate turcești dulci pe care trebuie neapărattttt să îl încercați. După ce am postat despre el pe contul meu de instagram(vezi highlights-Istanbul) și am făcut poftă multor persoane, am primit câteva mesaje care mă anunțau că se găsește sütlaç la Dristor kebap. L-am încercat, nu are nicio legătură. Dar când voi găsi unul ca la mama lui într-un restaurant din București, promit să vă anunț.
25.Muhallebi
Ca să vă faceți o idee despre cât de mult îmi place mie să bifez toate preparatele de pe listă când sunt în vacanță, pot să vă spun doar atât: pe domnul muhallebi l-am văzut într-o vitrină în aeroportul din Istanbul la 7 dimineața, înainte de a lua zborul de întoarcere spre București. Vă imaginați că nu l-am lăsat să îmi scape chiar dacă era prea dimineață pentru desert, nu e așa?
Ei bine, din fericire nu a fost așa dulce. Și nici unul din acele preparate turcești impresionante, deoarece vorbim despre o budincă preparată din lapte, amidon și ceva zahăr. Vine însă cu multe variante de topping-uri din fistic, alune sau fructe care vă vor încânta vizual cu siguranță.
Ei bine, cam atât cu recomandările din această vacanță. Sunt mai multe decât cele din articolele trecute (vezi articolul despre preparatele din Coasta de Azur, cel despre bucătăria suedeză sau de ce nu, cea filipineză ) pentru că mie îmi place bucătăria turcescă destul de mult.
Abia aștept să mă reîntorc în Istanbul cândva, mai am câteva preparate turcești de încercat. Până atunci, mă apuc să testez restaurantele cu acest tip de specific(on my cheat day).
Aveți recomandări de astfel de restaurante? 🙂
