Traveling

Jurnal de călătorie: Istanbul, în vremea pandemiei COVID

Reading Time: 9 minutes

Au trecut cinci ani de când am vizitat ultima oară orașul Istanbul. Trebuie să recunosc că este un loc care m-a fascinat de prima dată și în care știam că îmi voi dori să mă întorc. Și așa de dor îmi era să pun din nou piciorul în aeroport, după toată perioada aceasta în care am fost privată de bucuria călătoritului, încât nu am stat prea mult pe gânduri.

Istanbulul este singurul oraș din lume care se întinde pe două continente, Europa și Asia, aceste două zone fiind delimitate de Marea Marmara și strâmtoarea Bosfor.

Este un oraș pe care e greu să îl descrii în doar câteva cuvinte, fiind un mix de culturi și obiceiuri, așadar calea cea mai sigură este să îl vizitezi și să îți formezi propria părere. S-ar putea să îl urăști sau s-ar putea să îl iubești.

Dacă ați citit deja celelalte articole ale mele din categoria Travel, știți că eu pun accent pe două mari lucruri atunci când povestesc despre un loc pe care l-am vizitat: ce este de văzut și mâncarea. Sunt de părere că pe lângă obiectivele turistice, gastronomia unei țări este locul în care cultura se întâlnește cu civilizația. În acest articol vorbim despre locuri și obiective turistice, iar în următorul articol, așa cum v-am obișnuit, vom vorbi despre ce este bun de mâncare în Turcia(oh, și va fi o listă lungă).

Ei bine, pentru că în urma postărilor de pe instagram (vezi highlights – Istanbul) am primit câteva întrebări repetitive, aș vrea să încep prin a răspunde la ele.

Principala curiozitate era dacă trebuie făcut un test Covid pentru a merge în Turcia. La momentul în care am fost eu (27-30 septembrie), nu era necesar și nici nu era nevoie de carantină ulterioară. Cum în clipa de față lucurile se modifică aproape de la o zi la alta, vă sfătuiesc să va informați înainte de a face o călătorie în Turcia.

Masca este obligatorie peste tot: în taxi, în mijloacele de transport în comun, în magazine și chiar și pe stradă. Sigur că nu toți o purtau sau nu corespunzător(după cum veți observa și în unele fotografii de mai jos), însă majoritatea da. Am întâlnit des echipaje de poliție care vegheau asupra acestui lucru și din ce am înțeles de la localnici, s-au dat destul de multe amenzi.

Eu am purtat masca tot timpul, cu excepția momentelor în care am făcut câteva poze la obiectivele turistice – iar atunci am întrebat paznicii și au spus că este ok să o dăm jos pentru câteva secunde.

Iar acum să discutăm despre ce este de făcut în acest minunat oraș.

Ce nu ar trebui să ratezi atunci când mergi în Istanbul:

1. Palatul Topkapî sau Topkapı Sarayı este primul la care m-am oprit în această vacanță, deoarece la ultima vizită nu reușisem să îl văd. Topkapî se traduce prin ” poarta cu turnuri”, denumire ce vine de la masiva poartă cu cele două turnuri masive ale sale asemănătoare cu tunurile folosite la asediul Constantinopolului de către sultanul Mahomed al II-lea.

Palatul Topkapi este un complex mare, ce cuprinde patru curți. În prima veți găsi așa-numita curte a Ienicerilor, locul în care aveau loc execuțiile, precum și Hagia Irene, fostă biserică devenită în prezent muzeu în care sunt depozitate arme. Aici am văzut și Sabia lui Ștefan cel Mare, lucru care m-a făcut să mă gândesc din nou la istoria noastră cu turcii…

A doua curte are în plan principal sala divanului, loc în care erau dezbătute probleme politice și în care se desfășurau diferite ceremonii. Pe lângă aceasta, cea de-a doua curte mai conține bucătăriile, camerele grăjdarilor și ale îngrijitorilor, Turnul Justiției și Poarta Fericirii. 

Turnul Justiției este cea mai înaltă construcție din palat, lucru care semnifica grija și vigilența pe care sultanul o acorda non-stop eventualelor nedreptăți. Poarta Fericirii face legătura dintre cea de-a doua și cea de-a treia poartă, iar aici sultanul lua loc pe tronul așezat în fața porții, pentru a participa la diferite evenimente și ceremonii.

A treia curte a fost cea care m-a fascinat. Pe lângă Harem, cladirea Tezaurului și Camera de Audiență, există o clădire denumită Încăperea Privată. Aici sunt păstrate tot felul de relicve ale lumii musulmane, de la toiagul lui Moise până la obiecte asociate profetului Mohamed.

Ce m-a mișcat însă este că aici se află în permanență un cleric musulman care recită Coranul. Deși nu am vreo atracție față de religia musulmană, intonația și acustica locului m-au impresionat foarte tare.

Ultima curte conține clădirile cu vedere la Bosfor, motiv pentru care este foarte apreciată. Nu este de trecut cu vederea însă nici curtea cu lalele și nici diversele chioșcuri ce se găsesc aici.

Programul complet de vizitare în funcție de sezon îl găsiți aici, costul total fiind de 170 lire turcești(100 lire pentru palat și 70 lire pentru harem).

Probabil v-ați fi așteptat ca pe locul doi să fie Hagia Sofia. Ei bine, această faimoasă clădire din Istanbul doar ce și-a schimbat la 24 iulie 2020 statutul din muzeu în moschee, după 80 de ani în care a putut fi vizitată. Acest lucru a fost hotărât de președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, iar după cum pare, populația este foarte fericită cu această schimbare a destinației clădirii. Mă bucur că eu am reușit să o vizitez acum cinci ani, am găsit-o fascinantă.

2. Moscheea Albastră sau Moscheea Sultanului Ahmed (Sultan Ahmet Camii) a fost construită de acesta între 1609 și 1616 cu scopul de a ”detrona” măreția Hagiei Sofia, cea mai mare moschee de la acea vreme. Este poate cel mai cunoscut obiectiv turistic și simbol al orașului Istanbul.

Denumirea ei provine de la cele aproximativ 21.000 de panouri interioare de faianță, majoritatea de culoare albastră.

Locul pe care această moschee a fost construită nu a fost ales întâmplător de sultanul otoman, Moscheea Albastră luând locul fostului Palat Imperial al Imperiului Bizantin.

Spre deosebire de Hagia Sofia, această moschee poate fi în continuare vizitată, respectând câteva reguli: orice persoană care intră trebuie să se descalțe, iar femeile trebuie să aibă picioarele, umerii și capul acoperite. La intrarea în moschee se oferă eșarfe în mod gratuit pentru acoperirea capului. La rândul lor, barbații trebuie să poarte pantaloni lungi.

De asemenea, țineți cont de faptul că pe durata rugăciunilor(de 5 ori pe zi), moscheea este închisă timp de 90 de minute. Pentru vizită nu se plătește taxă, iar programul de vizitare îl găsiți aici.

3. Palatul Dolmabahçe este cu adevărat impresionant. Cu nu mai puțin de 285 de camere, fără să punem la socoteală băi, holuri și anexe, a fost reședința a șase sultani. Construit de sultanul Abdulmecid, a fost inaugurat pe data de 7 iunie 1856. Palatul se intinde pe o suprafata construita de 15.000 mp, fiind cel mai mare palat imperial Otoman.

Deși nu am mai reușit să îl vizitez din nou cu ocazia acestei vacanțe, îmi amintesc cât de tare m-a impresionat data trecută când am fost în Istanbul. Este de neratat, nu doar datorită luxului și opulenței prezente, ci și pentru a ne face o idee despre viața pe care o duceau sultanii la vremea respectivă.

Haremul din Palatul Dolmabahçe este poate cea mai importantă parte a acestuia. Aici conviețuiau undeva la 20-25 de femei, dintre care preferata sultanului avea camera ei separată. Decorat cu alabastru egiptean, hammam-ul imperial este și el de studiat atunci când vizitați apartamentele imperiale. De asemenea, acordați o atenție deosebită parchetului, cioplit in lemn de mahon, abanos si trandafir. Iar în Sala Ceremoniilor veți putea admira cel mai mare candelabru din lume din cristal de Boemia.

Din păcate, la fel ca în cazul Palatului Topkapi, nici aici nu este permisă fotografierea în interior.

Nu îmi mai amintesc prețul pe care l-am plătit acum 5 ani pentru a vizita Palatul și din câte observ nu este afișat nici pe site-ul oficial, unde găsiți informații suplimentare și programul de funcționare.

4. Basilica Cistern sau Yerebatan Sarnıc. Ei bine, dacă Dolmabahçe-ul nu am reușit să îl revizitez, iată că la Cisterne am ajuns din nou. Îmi rămaseseră întipărite pe retină și mi-am spus atunci că voi merge acolo din nou.

Acestea datează din secolul al VI-lea d. Hr, fiind construite pentru a alimenta cu apă palatul imperial și clădirile înconjurătoare. Construcția numără 336 de coloane, unele construite în stil corintic, iar altele în stil doric. De regulă acestea sunt scufundate în apă, oglindindu-se într-un mod fantastic în ea, de aici și cealaltă denumire a cisternelor, Palatul Scufundat. Înțeleg însă că odată cu pandemia, apa a fost evacuată, făcându-se reabilitări.

Pe lângă atmosfera interesantă și plină de mister datorată luminii difuze, cele două capete de meduză ce se găsesc la baza a două coloane reprezintă principala atracție a cisternelor.

Un alt motiv pentru care din ce în ce mai mulți turiști au fost interesați să viziteze Basilica Cistern este apariția acesteia în thriller-ul lui Dan Brown, Inferno, și mai târziu în filmul cu același nume, în care joacă Tom Hanks. Puteți urmări scena aici.

Nu am găsit un site oficial, însă programul de funcționare este zilnic, între 9 și 17:30, iar prețul pentru un bilet de adult este 30 lire turcești.

5. Galata Tower sau Galata Kulesi. Ei bine, dacă prima dată când am ajuns în Istanbul am ratat Turnul Galata, de data aceasta mi-am promis că nu o voi mai face. Și am ajuns până acolo, după ce am străbătut tot Taksim-ul, cu ale lui pante înclinate… ca să realizez că este închis pentru reabilitare. Ce-i drept, fiind seară, am văzut din depărtare că nu mai este frumos luminat ca odinioară, dar nu am luat în calcul varianta de a fi închis… ce să zic, a treia oară poate este cu noroc.

Inițial, Galata Tower a fost construit din lemn, în anul 528, cu destinația de far. Acesta a fost reconstruit în 1348. Deși ca înălțime măsoară doar 61 de metri, view-ul panoramic asupra orașului este deosebit. Acesta surprinde însă mai degrabă prin grosimea zidurilor sale – 3,7 m la baza turnului, devenind din ce în ce mai subțiri spre vârf.

Programul de funcționare și valoarea taxei de intrare le găsiți aici.

6. Și dacă tot am vorbit despre Galata Tower, ca să ajungeți la el trebuie să parcurgeți Taksim-ul, o altă zonă de interes pentru oricine vizitează Istanbulul. Monumentul Republicii din piața Taksim este punctul de pornire, iar de acolo veți merge pe Istiklal Caddes, principalul bulevard pietonal al orașului. Aici veți găsi foarte multe magazine internaționale, cafenele, magazine de antichități… vă spun doar atât, rezervați-vă jumătate de zi doar pentru Taksim, mai ales dacă vă place shopping-ul.

Tramvaiul de epocă este și el o atracție în sine, deseori fiind formații de cântăreți în el. Și dacă aveți noroc, poate prindeți și un apus superb, cum a fost în cazul nostru.

7. Grand Bazaar este ultimul de pe lista mea, dar departe de a fi cel din urmă, mai ales luând în calcul că în anul 2014, acesta a fost listat ca fiind cel mai vizitat obiectiv turistic din lume. Marela Bazar numără nu mai puțin de 61 de străzi acoperite și peste 4000 de magazine. Aici se găsește aproape orice, de la haine, bijuterii, mobilier, covoare, ceramică, pantofi, cărți până la condimente şi altele.

Am găsit bazaar-ul mult mai gol față de obicei. E drept că la intrare unele persoane nu respectau distanța, ci se îmbulzeau spre zona de măsurare a temperaturii, însă în interior lucrurile erau chiar civilizate, mai ales comparând cu experiența din vacanța de acum cinci ani.

Se știe că turcii sunt insistenți, fiecare vrea să te convingă să intri în magazinul lui, în trecut mi s-a întâmplat să mă tragă de mână, efectiv. Ei bine, anul acesta nici vorbă de așa ceva. Ca regulă generală, trebuie calm și puțină răbdare, cel mai bine este să afișezi o atitudine dezinteresată, chiar și atunci când ți-a făcut ceva cu ochiul. Asta îi face de obicei să coboare prețul, iar de aici de poate începe negocierea – pentru că știm că in Istanbul, în afară de magazinele cu prețuri afișate, totul se negociază, nu-i așa?

8. O să închei tot cu un bazaar, de data aceasta, cel Egiptean, cunoscut ca Bazaar-ul de Mirodenii. Ei bine, aici găsiți de la condimente, la fructe uscate, semințe, ceaiuri, rahat turcesc, baclava și toate celelalte dulciuri ce i-au consacrat pe turci.

Sunt câteva lucruri fără de care vă recomand să nu plecați dintr-un astfel de loc: condimente – șofran(la un preț foarte bun față de cel din România), pul biber, ottoman spice, sumac, cardamon; ceaiuri – negru(turkish tea), de trandafir, floare de iasomie, rodie, măr(la ultimele două căutați unele îndulcite cu stevia, se găsește și această variantă, deși de regulă sunt deja îndulcite cu zahăr). Ar mai fi, desigur, și dulciurile, însă discutăm mai pe îndelete despre ele în următorul articol, dedicat gastronomiei turcești. Apare cât de curând pe blog 🙂

Până atunci, ia spuneți-mi… V-am făcut poftă de Istanbul? 😀