The ugly truth: din culisele vieţii de model

Cred ca orice femeie a visat la un moment dat, chiar şi pentru câteva clipe, la viaţa de model. Apariţii în reviste glossy, colaborarea cu nume şi case de modă celebre, petreceri şi evenimente selecte, faimă…toate acestea completate de un venit destul de motivant. Pare viaţa perfectă, nu e aşa?

Şi eu am visat la un moment dat la asta. Obişnuiam să spun destul de des că dacă aş fi avut 10 centimetri în plus, aş fi fost model.

Pe măsură ce a trecut timpul şi am început să aflu cum funcţionează lucrurile în această industrie, fie direct de la modele, fie citind sau vizionând diverse interviuri, am descoperit că am fost foarte naivă să cred că lucrurile sunt aşa de perfecte precum par.

„E minunat să călătorești, e uimitor să lucrezi cu oameni creativi, plini de idei, pasionați. E adevărat, dar nu e decât jumătate din adevăr – ce nu spunem niciodată în fața camerei, ce n-am spus niciodată în fața camerei e că mă simt nesigură. Mă simt nesigură fiindcă în fiecare zi trebuie să mă gândesc la cum arăt.”

Cameron Russell

Cameron Russell este una dintre femeile care a avut curajul de a dezvălui câteva din adevărurile vieţii de model. Cu o carieră de mai mult de 10 ani în industria modei, aceasta a defilat pe podium în numeroase prezentări pentru branduri precum Chanel, Louis Vuitton, Prada, Dolce & Gabbana, Marc Jacobs, Versace, Vivienne Westwood, Ralph Lauren, Victoria’s Secret, şi Diane von Fürstenberg.

Vocea ei a devenit foarte sonoră în 2013, când a urcat pe scena TED şi a ţinut un discurs despre puterea imaginii. Cu peste 26 de milioane de vizionări, Cameron este autoarea a uneia dintre primele zece cele mai populare discuții TED ale tuturor timpurilor pe acest subiect.

“A spune că vrei să fii manechin când vei fi mare ca și cum ai spune că vrei să câștigi la loto. Nu poți controla asta și deși e minunat, nu constituie o carieră.”

Cameron Russell

Cu toate că recunoaşte că aspectul fizic i-a adus numeroase avantaje, de a primi haine gratis până la a scăpa de amenzi, supermodelul Victoria’s Secret spune că acesta nu este deloc meritul ei, ci a moştenirii genetice. Oricât de multe avantaje ar avea în lumea exterioară, în lumea modei lucrurile stau diferit. Criticile rautăcioase, abuzuri verbale, castingurile foarte lungi fac lumea modei să nu mai pară aşa strălucitoare în spatele cortinei.

Dacă vă întrebați: „Dacă am coapse mai suple și un păr mai strălucitor, voi fi mai fericită?”, atunci trebuie să întâlniți niște modele care deși au cele mai suple picioare, păr strălucitor, haine frumoase, probabil că sunt femeile cele mai nesigure de modul în care arată.

Cameron Russell

Cameron răspunde public mai multor întrebări pe care le primeşte zilnic, cum ar fi dacă este adevărat că toate pozele sunt editate. Răspunsul ei afirmativ nu a fost nici o supriză pentru nimeni, însă pentru a sublinia diferenţele din viaţa reală şi viaţa de model, a prezentat o serie de imagini realizate în aceeiaşi zile sau în zile foarte apropiate.

“Sper că vă dați seama că nu eu sunt în pozele astea [din partea stângă]. Sunt niște construcții create de un grup de profesioniști în coafură și machiaj. Fotografii, stiliștii, asistenții lor și echipa de pre și post-producție; ei au creat imaginea asta. Nu sunt eu.”

Cameron Russell

Lucrurile sunt îngrijorătoare şi în ceea ce priveşte prezentările de modă: un articol de pe Dailymail scoate în evidenţă abuzurile şi condiţiile inumane la care sunt supuse modelele.

James Scully, agent de casting pentru catwalk şi veteran în industria modei a criticat cu înverşunare Balenciaga, acuzând directorii de casting că tratează modelele ca pe nişte animale într-un magazin de carne.

“Am fost foarte deranjat să aud de la o serie de fete că au fost lăsate să aştepte mai mult de 3 ore împreună cu alte 150 de modele pe o scară. Li s-a spus să nu plece dacă vor să fie văzute. În modul lor caracteristic, aceştia au închis uşa, au stins lumina şi au plecat la masă, lăsându-le pe fete să doar cu luminile de la propriile telefoane mobile.”

James Scully

Scully a acuzat, de asemena, o altă casă de modă pentru ca a încercat să strecoare în prezentări modele de 15 ani, vârsta minimă legală fiind cea de 16 ani.

Modelul britanic şi coperta revistei Vogue, Edie Campbell a afirmat că acest comportament este, din păcate, unul foarte comun la castinguri.

“Nu este cel mai şocant exemplu pe care l-am auzit. Am fost martoră la o mulţime de scene supărătoare.”

“Problema cu moda este că e o industrie foarte informală. Limitele sunt depăşite şi aceasta permite oamenilor să se comporte într-un fel care nu ar fi acceptat în alte medii de lucru.”

“Este, de asemenea, un sistem închis. Dacă vorbeşti, eşti ameninţat că nu vei mai lucra niciodată. Pentru ca fetele sunt disperate să muncească, sunt destul de uşor de exploatat.”

Edie Campbell

Printre poveştile îngrozitoare din industria modei, se află aceea cu modelul care a fost desenat cu un marker permanent pentru a arăta care părţi ale corpului ei erau prea grase; modelul care a fost pus să alerge pe tocuri în jurul unui studio până când s-a prăbuşit; modele care au fost lăsate să aştepte timp de zece ore, fără hrană sau mâncare; modele care au fost rase în cap fără consimţământul lor. Mai este apoi povestea groaznică a modelului care şi-a pierdut permanent simţământul degetelor de la picioare, după ce a fost pusă să stea o zi întreagă în pantofi prea mici.

Din fericire, din ce în ce mai multe persoane au început să lupte împotriva acestor nedreptăţi. Cameron Russell, modelul despre care vă povesteam la începutul articolului, este una dintre ele. Ea este co-founderul și unul dintre principalii organizatori din spatele Model Activist (alias Model Mafia), o rețea de peste 200 de modele de modă care construiesc comunitate și putere, luptând pentru o industrie și o lume mai echitabilă, corectă și durabilă.

Cameron a primit premiul pentru “Femeia Anului” Harris Bazaar 2018, premiul “Changemaker Award” al GCFA și a fost nominalizată la Premiul Shorty pentru organizarea de modele pentru a expune hărțuirea sexuală sistemică și abuzul de modă. A fost numită de două ori modelul anului (star umanitar și social media) de models.com, furnizor pentru clasamentele cele mai influente din industrie.

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele care să ne facă să realizăm că viaţa modelelor este departe de a fi perfectă. Avem de mult prea multe ori tendinţa de a vedea doar aspectele favorabile din viaţa altor persoane, ingnorând cu înverşunare părţile mai puţin frumoase.

Eu propun să ne concentrăm mai mult asupra noastră şi a celor dragi ce ne înconjoară, bucurându-ne de fiecare clipă simplă şi perfectă a vieţii noastre.

De acord cu mine? 🙂