Copilul invizibil
Reading

Copilul invizibil, de Gáspár György

Copilul invizibil, prima carte publicată de Gáspár György este și cea care i-a făcut cunoscut numele și s-a bucurat de un real succes. A ajuns în mâna mea în urma unei recomandări și nu pot decât să mă bucur că s-a întâmplat așa.

Psiholog si psihoterapeut relațional, Gáspár György profesează de peste zece ani. Venind dintr-o familie cu nenumărate lipsuri emoționale și financiare, precum și despărțiri repetate ale părinților, fapte ce au fost considerate mult timp de acesta motivul rușinii și insuccesului, Gáspár a realizat că indiferent de mediul familial din care provin oamenii, nevoile emoționale ale adulților și copiilor sunt similare.

Atât în urma experienței proprii cât și a muncii cu pacienții săi, a dezvoltat o serie de teorii ce se regăsesc în această carte ce are ca subiect conectarea adultului la sine și sacralitatea relației părinte-copil, convingerea de bază fiind accea că este nevoie să creștem întâi de toate părinții, astfel încât aceștia să poată oferi apoi copiilor darul prezenței conștiente.

Nu-i putem iubi pe ceilalți mai mult decât ne putem iubi pe noi înșine, așadar înainte de a trece direct la a lucra la relațiile interumane, trebuie să lucrăm întâi de toate la relația cu noi înșine.

Cartea este structurată în trei părți ce constituie un ghid adresat fiecărei persoane în parte: cei ce sunt părinți, cei ce vor la un moment dat să devină părinți, dar și acelora ce nu au astfel de gânduri, ci doar își doresc să descopere cum i-a impactat felul în care au fost crescuți de către părinți.

copilul invizibil din interior
Sculptura ”Love”, realizată de Alexander Milov
Sursa foto: www.wallpaperflare.com

Partea I – Prezența conștientă

‘’ Mulți dintre părinții pe care i-am întâlnit, chiar dacă declarativ nu recunosc acest lucru, sunt de părere că iubirea părintească se câștigă, aceasta trebuie meritată – dar oare chiar așa este?’’

Acesta este modelul cu care am crescut majoritatea, fiind, așa cum spune autorul ‘’văduviți de adevărata iubire și susțienere parentală’’.

‘’ Cu ce drept să-i pretind copilului ceva ce eu însumi nu îmi ofer? Mai ales în condițiile în care parentajul semnifică ceea ce-i oferă adultul copilului, și nu ceea ce primește adultul’’. 

Teoria pe care o susține György este aceea că spre deosebire de copilul crescut exclusiv cu pedepse și recompense, cel crescut de părinți imperfecți, dar conștienți de sine și nevoile lor se simte ‘’văzut, auzit, simțit’’.

’ Dacă vrem să ne iubim cu adevărat copii, avem nevoie să ne iubim pe noi înșine, iar aceasta este una dintre primele și cele mai dificile lecții ale românilor. Să îndrăznim să ne uităm la copilul interior, așa cum părinții noștrii nu au știut sau nu au putut să o facă.’’

Întrebat de multe ori cum poți ajunge să te iubești pe tine însuți, György ne oferă răspunsul pe care l-a găsit la Brene Brown, autoare si profesoară la Colegiul pentru Studii Sociale din cadrul Universității din Houston, SUA ‘’ Practica iubirii de sine înseamnă să învățăm să avem încredere în noi înșine, să ne tratăm cu respect și să fim buni și afectuoși împreună cu noi înșine.’’


Partea a II-a – Asumarea copilăriei și recunoașterea nevoilor ignorate


Această parte este preferata mea din mai multe motive. În primul rând, pentru că îmi place teoria aplicată și exact asta face aici autorul: ia fiecare tipar în parte și îl analizează. Astfel, putem vedea în ce fel un anumit tip de educație modelează adultul din ziua de azi. Câteva exemple: părintele evitant sau adultul cu teama de respingere, părintele anxios sau adultul cu teama de abandon, părintele cu atașament sănătos sau adultul disponibil emoțional, părintele distant sau adultul dezinteresat relațional etc.

‘ Unele dintre traumele dobândite în trecut se pot ascunde extrem de bine în lumea noastră interioară, așa încât înaintăm în viață fără să fim conștienți de prezența lor, însă de cele mai multe ori intimitatea relației de cuplu sau a relației părinte copil împinge aceste traume la suprafață.”

În al doilea rând, pentru că această parte conține o serie de exerciții valoroase pe care dacă le vei realiza, vei scoate multe lucruri la suprafață.

Nu în ultimul rând, pentru că analizează fiecare perioadă a copilăriei și nevoile esențiale ale copilului din acea perioadă:

Primii doi ani – disponibilitate emoțională și căldură relațională

Primii trei ani – posibilitatea de explorare, de revenire și împărtășire

Primii patru ani – oglindirea, aprecierea, siguranța relațională

Primii șase ani – primirea de feedback pozitiv, aprecieri verbale, încurajări

Primii doisprezece ani – aparteneța, stabilirea relațiilor de prietenie și cultivarea relațiilor cu semenii

Primii douăzeci și patru de ani – căutarea noului, explorarea sexului, cultivarea intimității emoționale și integritatea personală

Partea a III-a: Prezentul este mai important decât trecutul sau viitorul

Nimic mai adevărat, nu este așa?

Ultima parte a acestei cărți vine cu o concluzie: fiecare dintre noi, în postura de adult este de fapt părinte – părinte al copilului invizibil, a copilului interior. Este datoria noastră se ne întoarcem la el și să îl recunoaștem.

” În fiecare adult există un copil rănit. Fiecare dintre noi poartă în suflet experințe traumatice din copilărie, care sunt bine stocate în memoria noastră emoțională. […] Pentru a ne elibera de fantomele trecutului, trebuie să îl scoatem la lumină pe copilul rănit, să îl facem vizibil și să-l iubim așa cum părinții noștri nu au putut sau nu au știut să-l iubească. Acum, ca adulți, noi suntem părinții acestui copil și ascultarea lui a devenit responsabilitatea noastră”.

Citește și:

OMUL ÎN CĂUTAREA SENSULUI VIEŢII, DE VIKTOR FRANKL

OSCAR SI TANTI ROZ

AUTORUL PREFERAT AL ANULUI 2018 – IRVIN YALOM