Băneasa Forest Run – prima competiție sportivă în pădure
Vă povesteam în articolul acesta care a fost prima mea experienţa cu alergatul. Cu timpul, am ajuns să iubesc acest sport din ce în ce mai mult iar după trei luni am participat la prima competiţie sportivă, la proba de 11 km. Următoarea provocare – alergatul în pădure.
Alergatul are o mulţime de beneficii, printre care: îmbunătăţeşte respiraţia, reduce riscul de infarct şi cancer de sân, întăreşte inima, face oasele mai puternice, ne ajută să slăbim, scade şansele de a deveni depresivi… şi multe altele.
Motivul pentru care am început să alerg? Nicunul dintre cele de mai sus.
Simpla plăcere.
Am vazut însă pe pielea mea efectele benefice: de la picioare tonifiate până la îmbunătăţirea stării de spirit. De curând am realizat cu adevărat cât de mult m-a ajutat alergarea, căci momentul în care am început să alerg a coincis cumva cu o perioadă destul de grea din viaţa mea. Alergatul a fost şi este modalitatea mea de destresare.
Terapie pură.
Am continuat să alerg săptămânal, atât cât mi-a permis timpul şi energia. Nu mi-am propus să alerg la maratoane şi ultramaratoane şi probabil nici nu mă voi gândi la ceva ce ar depăşi distanţa unui semimaraton. Ştiu să apreciez totuşi efortul depus la oricare dintre aceste competiţii şi mă înclin în faţa celor ce îşi investesc timpul şi energia în acest sens. Realizez cât de grea este munca din spate.
Iubesc însă competiţiile care simt că se potrivesc nivelului meu de pregătire şi noţiunii mele despre o alergare sănătoasă. Aşa am ajuns să mă înscriu la Băneasa Forest Run, o competiţie ce presupune alergarea pe distanţe de 3, 11 sau 21 de km pe frumoasele poteci ale pădurii Băneasa.
A fost o provocare pentru mine, întrucât pâna la momentul acesta, alergasem doar pe asfalt şi banda de alergare. Pe lângă peisajul, florile şi animalele pe care le poţi admira în timpul activităţii fizice, este bine cunoscut faptul că alergarea în aer liber, pe pământ este cea mai recomandată.
Acestui motiv mai mult decât suficient i s-a alăturat un altul care a dat acestei competiţii un scop: acela de a transforma această competiţie sportivă într-o cauză nobilă.
Astfel, am decis să mă alătur comunităţii Legal Runners care în colaborare cu MagiCAMP a avut frumoasa iniţiativă de a ajuta copii cu afecţiuni oncologice să se bucure de o tabără plină de activităţi distractive.
Am dat sfoară în ţară şi m-am apucat de fundraising, iar astăzi, în ziua competiţiei am fost mai mult decât fericită sa aflu că împreună cu alţi 50 colegi de alergare, am reuşit să strângem peste 10.000 de euro, care se vor transforma în zâmbete pe feţele unor copii ce au uitat să zâmbească. Mă bucur să văd că încă există mulţi oameni cu suflet mare care sunt dornici să contribuie la binele societăţii.
Despre competiţie în sine
Despre organizare am doar cuvinte de bine: de la ridicarea kitului cu o zi înainte, la puncte de alimentare, garderobă, vestiare, toalete ecologice, toate bine puse la punct.
Să alergi în pădure – o adevărată placere: soare, flori, păsări care cântă, aer curat, peisajul în sine. Deşi iubesc să alerg în parc, alergarea în pădure este net superioară din multe puncte de vedere. Evident că trebuie avută ceva mai multă grijă din cauza terenului accidentat – în acest sens am fost fericită să folosesc pantofii de trail pe care i-am primit cadou de la prietena mea Tiniţa de ziua mea.
Singurul lucru despre care aş putea spune ceva negativ – faptul că noi, românii, nu ştim sau nu vrem încă să desfăşurăm activităţi fără a-i incomoda pe alţii.
Mi s-a întâmplat astăzi de nenumărate ori să vreau să depăşesc un alt alergător şi să nu am spaţiu. Potecile fiind destul de înguste, erau foarte multe zone în care nu încăpeau 2 competitori pe rând.
La fel cum pe scările rulante, cei ce staţionează ar trebui să stea pe partea dreapta pentru a permite celor ce se grăbesc să urce sau atunci când suntem la volan, ar trebui să ne alegem banda în funcţie de viteza cu care circulăm, aşa ar trebui procedat şi la competiţii. Să stai să spui “pardon” de 1000 de ori atunci când vrei să depăşeşti alergătorul din faţa ta mi se pare un lucru care nu ar trebui să se petreacă.
Din cauză că nu am fost tocmai în formă din pricina unei întinderi musculare şi a unei răceli, am mers şi eu puţin “pe avarii” astăzi. Pe partea dreaptă a potecii 😀
În afară de acest mic detaliu, a fost o zi excelentă. Am încheiat alergarea cu un picnic pe iarba verde.
Aştept cu nerăbdare următoarele competiţii ☺️
