Un an de FloranceDaily. Cum m-a ajutat blogul

Pe lângă petrecerea de Anul Nou, în sinea mea am mai sărbătorit un lucru și anume un an de la înființarea acestui blog. Am decis să vă povestesc puțin despre cum mi-a venit ideea, cum am implementat-o și cum m-a ajutat blogul efectiv.

Anul trecut, pe vremea aceasta, tocmai apăsasem butonul de lansare a prezentului blog. Ideea mi-a venit undeva în preajma Crăciunului, iar o săptămână mai târziu în care toată energia mea a fost direcționată în acest sens am reușit să fac blogul public. Fiind perioada Sărbătorilor de iarnă în care nimeni nu lucra, iar eu fiind atât de dornică să fac acest vis să devină realitate cât mai repede am decis să mă ocup de una singură de tot ce implică creearea unui blog.

Primul meu articol publicat cuprinde motto-ul după care m-am ghidat din momentul în care mi-a venit ideea și până când am pus-o în practică. Keep your plans to yourself, un concept împotriva credinţelor tradiţionale(conform căruia este bine să spui unui prieten ca să îţi reamintească şi să te motiveze) este cel ce m-a adus în acest punct.

Uitându-mă acum în urmă, îmi dau seama că a fost un adevărat act de curaj, deoarece să parcurgi toți acești pași doar după puțin citit pe internet și vizionat tutoriale nu este deloc ușor, mai ales când nu ai niciun fel de cunoștiințe în domeniu. Cu toate acestea, nu pot decât să mă bucur că am avut toată acea energie de investit și răbdare să mă confrunt și să rezolv toate probleme tehnice apărute ulterior. Satisfacția pe care mi-a oferit-o și mi-o oferă apăsarea butonului de ”Publish” a fiecărui articol este neprețuită pentru mine.

Cum mi-a venit această idee?

Nici nu aș ști să descriu exact. Nu m-am considerat niciodată o excelentă povestitoare sau o persoană care și-ar dori să facă parte din blogosferă. Cu toate acestea, într-o noapte în care nu puteam dormi mi-a străfulgerat de niciunde această idee. Este un lucru care mi se întâmplă destul de des, să am idei mai mult sau mai puțin neobișnuite în timp ce mintea mea mă împiedică să dorm și de foarte multe ori s-au dovedit a fi unele geniale.

Cum puteam ști că aceasta e una din acele idei? Simplu.

Am făcut testul pe care îl fac atunci când vreau să cumpăr o haină nouă: ca să îmi dau seama cât la sută este doar o dorință de moment sau una pentru termen lung, obișnuiesc să îmi iau timp de gândire. Astfel, în cazul unui articol de îmbrăcăminte, asta înseamnă studierea lui pe moment, iar dacă nu sunt convinsă că într-adevăr îmi este necesar, părăsirea magazinului respectiv.

Dacă a doua zi încă sunt cu gândul la el, merg să îl cumpăr. Ca să preîntâmpin unele întrebări, o să menționez că da, că s-a întâmplat să nu mai găsesc a doua zi articolul respectiv. Însă asta doar o dată sau de două ori și am considerat că nu era pentru mine. De cele mai multe ori însă s-a întâmplat să mă felicit că nu am mai adăugat încă o haină care să zacă cu eticheta pe ea luni sau ani de zile în dressing.

Așa am făcut și cu blog-ul: am decis să ”sleep on that idea”. Dacă a doua zi urma să fie la fel de atrăgătoare, urma să îi acord mai multă atenție. Ceea ce s-a și întâmplat. Astfel, am decis să fac mai mulți pași în direcția aceasta. Sigur că primele lucruri la care te gândești este ce nume vei alege, ce font, ce aspect, însă am realizat rapid că acestea sunt detalii ce trebuie stabilite la final. Despre ce o să scriu, care este publicul meu țintă, ce valoare ar aduce blogul meu, acestea sunt de fapt primele întrebări ce trebuiau puse. Așa că am luat foaia și pixul în mână și am început să pun pe hârtie toate aceste lucruri și… here I am!

Menținerea entuziasmului de a scrie

Foarte multe persoane, pe lângă felicitările din momentul înființării blog-ului, m-au avertizat cumva că îmi voi pierde interesul. Că voi scrie câteva articole sau câteva luni și că asta va fi.

Mă bucur să văd că după un an, lucrurile nu stau așa. Blogul m-a ajutat să îmi reamintesc că orice proiect la care ții necesită implicare constantă pentru a-l continua. E drept că am început să scriu mai rar, însă asta nu s-a întâmplat din cauza lipsei dorinței sau a ideilor. Singurul motiv este că odată cu acumularea de experiență a venit și conștientizarea faptului că un articol bun necesită mult timp pe care din păcate de foarte multe ori nu îl am. Obișnuiam să stau noaptea până târziu pentru a termina un articol, însă de ceva timp mi-am propus să acord mai multă atenție programului de somn și să adorm mai devreme, așadar s-a mai scurtat din timpul alocat scrierii.

Cu toate acestea, ori de câte ori îmi vine ideea unui nou articol pe care îl consider folositor fac eu cum fac, mai renunț la niște activități și găsesc timpul necesar pentru a-l scrie.

În ce fel m-a ajutat blogul, de atunci și până acum?

Probabil multe persoane se gândesc că primul motiv este cel al notorietății sau a unui avantaj financiar. Ei bine, la mine sunt mai multe, dar niciunul din cele două:

Informare

În primul și în primul rând, deținerea unui blog m-a ajutat să mă informez mai mult despre subiectele care mă interesează. Ori de câte ori decid să scriu un nou articol, caut întâi de toate tot ce pot în online despre acel subiect. Au fost momente în care am considerat că există suficientă informație pe acel topic și că nu are rost să mai vin și eu cu un articol, dar de cele mai multe ori motivația a fost chiar mai mare când am descoperit că pot veni cu informații noi și valoroase.

Îmbunătățirea exprimării, găsirea de sinonime și atenția sporită

Cu toții avem momente în care ne întrebăm ”Care era pluralul cuvântului x?” și ”cum se conjuga verbul y?”. Ei bine, dacă atunci când vorbim cu un prieten le mai trecem cu vederea, când scrii un articol care știi că rămâne mult și bine în mediul online vrei să eviți exprimările greșite. Astfel, ori de câte ori am o nelămurire, apelez la DEX, DOOM și toate mijloacele posibile, lucru care m-a ajutat la consolidarea cunoștiințelor.

Un alt lucru cu care te confrunți des în scrierea unui paragraf este evitatea repetării unor cuvinte. Astfel, caut constant sinonime iar cu timpul mintea mea a învățat să facă rapid asocieri. Lucru din care a rezultat o capacitate de exprimare mai bună.

În final, cele mai deranjante vizual dar ușor de făcut sunt greșelile de scriere. Oricine pătește asta constant atunci când tastează rapid, iar de multe ori la corecția finală unele dintre ele scapă din pricina faptului că ai recitit de atâtea ori textul respectiv, știind exact ce ai vrut să spui încât treci mai repede peste fiecare paragraf și poți ajunge să omiți unele greșeli. Cu timpul am învățat să verific în timp real ceea ce scriu și să corectez pe loc. Sigur că mai urmează cel puțin două-trei recitiri în care mai fac modificări înainte de a publica articolul. Iar dacă totuși îmi mai scapă ceva atunci… sunt norocoasă că apropiații mei îmi semnalează erorile și pot interveni rapid.

Rememorarea momentelor

Fie că e vorba de recitirea unui articol despre o călătorie sau pur și simplu amintirea de o perioadă sau a unei stări asociate cu un articol, îmi face plăcere să recitesc un articol publicat cu ceva timp în urmă. Este un fel de jurnal nu atât de personal, dar scris cu multă dragoste, autenticitate și subiectivitate al cărui conținut am decis să îl împart cu voi.

Admirația față de ceilalți bloggeri

Chiar dacă printre principalele mele trăsături de caracter se numără empatia și capacitatea de a mă pune constant în pielea cuiva, doar de când am blogul am putut să conștientizez cu adevărat cât de multă muncă este în spatele fiecărui articol, cât de greu este să îți creezi o comunitate, să găsești mereu idei noi etc.

Știm cu toții că blogurile nu mai sunt atât de citite ca înainte, așadar nu am decât apreciere pentru cei care se dedică astfel încât să mențină interesul cititorilor. Urmăresc atât bloguri de lifestyle din afară, cum ar fi A Cup of Jo, dar și de la noi, cum ar fi blogul Dianei Cosmin, Fine Society, despre care am spus mai mult de o dată că este un etalon pentru mine. Încerc să învăț cât mai multe de la colegii mei care sunt activi în această zonă de mai mult timp.

În încheiere, vreau să mulțumesc tuturor celor ce mă citesc, tuturor celor ce mă încurajează constant prin mesaje private, tuturor celor ce îmi dau feedback real. Fiecare apreciere îmi face inima să crească și mă motivează să scriu în continuare.

Mă înclin în fața voastră și vă îmbrățișez virtual pe toți!