Jurnal de călătorie: Èze, Nisa

Iată ultimul articol din seria celor în care v-am relatat experiența mea de pe Coasta de Azur. Ultimele 2 orașe vizitate m-au convins că trebuie să mă reîntorc în Franța cât de curând.

Èze

Acest sătuc medieval situat între Monaco și Nisa este un must see. Se poate ajunge ușor cu trenul, coborând la stația Èze-sur-Mer. Situat la 427 de metri desupra nivelului mării, Èze-Village este cunoscut pentru faptul că oferă priveliști uimitoare.

Noi am hotărât să alegem drumul lui Nietzsche pentru a ajunge acolo, din păcate însă fără a ne informa în prealabil despre abruptitatea traseului, altfel cu siguranță am fi ales încălțări mult mai potrivite. Nu cred că a existat turist care să nu ne ”admire” ținuta elegantă.

Pe Chemin de Nietzsche se spune că și-a găsit acesta inspirația pentru opera sa, ”Așa grăit-a Zarathustra”. Urcarea durează aproximativ o oră, drumul fiind parțial stâncos, cu trepte săpate în piatră pe alocuri.

• 

• 

Pe măsură ce urci și te mai oprești din când în când să admiri priveliștea fascinația crește. Constați că efortul depus pentru a urca merită depus în totalitate. Noi nu ne-am găsit inspirația pe acest traseu, în schimb ne-am făcut plinul de endorfine. Dacă aveam și bocanci în loc de șlapi era perfect, dar chiar și cu peripeții, a meritat.

Odată ajunse sus, ne-au întâmpinat străduțele pietruite înguste și întortocheate. Orașul-castel găzduiește restaurante și galerii de artă micuțe, însă atracția principală o constituie hotelul de 5 stele La Chèvre d’Or. Facilitățile acestuia includ 4 restaurante, grădini private, o piscină în aer liber încălzită, un centru de wellness şi unităţi de cazare cu aer condiţionat şi cadă spa.

După un așa efort am hotărât să ne delectăm cu o cafea gourmet și cu puțin noroc și un zâmbet adresat chelnerului am gasit o masă liberă la Les Remparts, unul dintre cele 4 restaurante ale hotelului. Ei bine, dacă mă întrebi de ce cafea o să îmi amintesc pentru tot restul vieții, aceasta este. Arcadele de iasomie, iederă și bougainvillea, mirosul cafelei, servirea impecabilă, atmosfera luxuriantă m-au cufundat instant în seninătatea priveliștii extraordinare.

Următoarea oprire a fost la Fabrica Fragonard. Casa de parfumuri Fragonard este una dintre cele mai vechi si respectate case din lume iar una dintre caracteristicile sale este păstrarea metodelor tradiționale de fabricare a parfumurilor: distilare la rece și distilare la cald. Distilarea la rece se bazează pe folosirea grăsimii animale, iar distilarea la cald a apărut o dată cu inventarea alambicului, in secolul al IV-lea. Se utilizează exclusiv produse naturale, spre deosebire de casele de modă moderne care folosesc esențe sinetice.

Turul fabricii se poate face gratuit, având chiar și ghid, fie în limba engleză, fie în limba franceză. Acesta începe cu acest panou, în care ni se prezintă esențele ce se regăsesc în parfumurile Fragonard și proveniența lor.

Există și un fel de joculeț interactiv: 8 dintre esențele specifice zonei Grasse sunt puse sub formă de parfum solid în niște borcănașe numerotate. Scopul este să identifici fiecare floare în parte. Eu nu am ghicit toate aromele, în schimb așa am descoperit esența mea preferată: cea de violetă.

Turul se termină la etajul 1, unde poți testa și de unde poți achiziționa produsele Fragonard: creme, săpunuri, parfumuri. Eu am cumpărat de aici atât pentru mine cât și pentru câteva prietene un parfumel solid tocmai bun de purtat în geantă. De violete, normal.

Dacă doar ce ați părăsit fabrica și v-a rămas gândul la un parfum, mai aveți o șansă. Când coborâți veți mai descoperi un magazin Fragonard cu la fel de multe produse, ba chiar și textile. Sincer, până atunci nu știam că Fragonard produce și tunici și rochițe, însă a fost o surpriză plăcută: materialele sunt foarte bune iar printurile/broderia vesele.

Și ca să fie cu adevărat un paradis pentru femei, tot în Eze găsiți și parfumeria Galimard.

Fondată în 1747, această fabrică de parfumuri este una dintre cele mai vechi case franțuzești de parfumuri. Dacă Fragonard-ul este ceva mai ușor de găsit pe Coasta de Azur(chiar și în aeroport), ei bine, te sfătuiesc ca dacă ai un crush cu vreunul dintre parfumurile Galimard să îl achiziționezi pe loc, întrucât îl poți găsi doar în Eze și la Grasse. Eu îmi achiziționasem deja 2 parfumuri până să ajung acolo și am zis că mă mai gândesc dacă să îl cumpăr și pe cel de la Galimard de care m-am îndrăgostit și… am rămas cu gândul la el, deoarece nu l-am mai găsit.

Ceea ce mi se pare foarte interesant la Galimard este că au o multitudine de workshop-uri. Cei cu adevărat pasionați de crearea de parfumuri pot programa un astfel de workshop alături de un Master Parfumier( prețul este de 500 euro și durează 3-4 ore) în care se crează un parfum unic, pe baza preferințelor personale și sub atenta supraveghere a expertului, plecând de acolo cu parfumul respectiv și o multitudine de informații pe care le poți folosi dacă ai un astfel de business. Pentru ”oamenii normali” pasionați de parfumuri, există de asemenea workshop-uri de 1h30-2h în care îți poți crea propriul parfum, în dependență de aromele personale preferate, pentru doar 53 euro. La final pleci cu o apă de parfum de 100 ml exact pe gustul tău. În oricare dintre situații, mix-ul creat de tine este salvat în baza de date a celor de la Galimard, astfel că dacă vei reveni să cumperi același parfum/ vrei să îl comanzi online, vei primi exact același lucru. Fascinant, nu e așa?

Nisa

Ei bine, am ajuns și la ultimul oraș vizitat de noi. Foarte multe persoane asociază Coasta de Azur cu Nisa și îl consideră unul dintre cele mai frumoase orașe de pe Riviera Franceză. Deși inițial trebuia să petrecem ultimele zile acolo, planurile s-au schimbat puțin și am ajuns să stăm în Villefranche-sur-mer, astfel că Nisa am reușit să o vizităm preț de o zi doar, și asta într-o zi ploioasă.

Al cincelea oraș ca mărime din Franța, supranumit ”capitala Coastei de Azur”, Nisa este un important centru turistic.

Promenade des Anglais, primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la Nisa, este una dintre principalele atracții turistice.

Englezii obișnuiau să vină aici încă din secolul XVIII pentru a scăpa de frigul de la ei din țară. În iarna geroasă a anului 1820, foarte mulți cerșetori britanici au venit în Nisa. Pentru a-și ajuta conaționalii și a le da de lucru, britanicii înstăriți i-au pus pe aceștia să contruiască o promenadă – iată deci de unde numele ”promenada englezilor”. Numită de locuitori Promenade sau simplu, La Prom, aceasta se întinde pe 7 km și este un loc preferat de bicicliști, alergători, skateri și familii, fără să uităm de turiști.

Plaja – Nisa adăposește undeva la 25 de plaje, atât publice, cât și private. Ei bine, din punctul meu de vedere nu este chiar locul ideal unde să mergi să te bronzezi, indiferent că optezi pentru o plajă privată cu șezlonguri. Pietrele mari îți vor da puțin bătăi de cap, cu toate că datorită lor te poți bucura de o apă foarte limpede, de un albastru minunat. Se recomandă purtarea de aquashoes.

La noi problema a fost rezolvată – stătea să plouă, așadar ne-am mulțumit să luam un loc și să privim marea. Un lucru de care eu nu mă satur niciodată 🙂

Colline du Chateau este un loc de neratat, întrucât oferă cele mai frumoase priveliști asupra orașului. Pe lângă aceasta, poți vizita Turnul Bellanda(ce găzduiește Muzeul Naval), Cimitirul (cavourile sunt impodobite cu sculpturi foarte frumoase), Parcul Colinei(are o gradina cu aloe, smochine, pini si roscove și o cascadă artificiala). În vârful colinei poți vedea doar ruinele vechiului castel, întrucât acesta a fost distrus în 1706.

Nu ai cum să te plimbi pe Promenade des Anglais fără să observi simbolul Nisei, Le chaise bleu. Vei vedea scaune albastre așezate de-a lungul promenadei atât în Cannes, cât și în Nisa, acestea făcând parte din patrimoniul cultural și de imagine a acestor două orașe. „Ca să contempli, ai nevoie de un scaun albastru, ca să te odihnești, îți trebuie un șezlong” se spune cel mai adesea turiștilor. Scaunele albastre te invită practic să te așezi și să privești. Minunat, nu e așa?

Hotel Negresco, ce și-a obținut cea de-a cincea stea în anul 2009, este unul dintre hotelurile de lux de pe riviera franceză. Noi românii ne mândrim cu siguranță să spunem tuturor că cel ce a înființat acest hotel a fost ”de-al nostru”.

Henri Alexandre Negresco, născut Alexandru Negrescu a lucrat de-a lungul anilor ca maître d’hôtel la cele mai cunoscute hoteluri de lux din Europa. Este unul dintre puținii care a reușit să construiască un hotel de lux fără a face parte din clasa nobiliară. Ambiția sa și relațiile pe care a reușit să le dobândească l-au ajutat să realizeze acest lucru, în clipa de față hotelul fiind clasificat ca monument istoric național (1974) și clădire istorică națională (2003) de către statul francez.

Simbolul ”I Love Nice” este probabil cel mai instagramabil loc. De obicei oamenii așteaptă destul de mult pentru o poză aici – noi am avut noroc să fie doar câteva persoane la rând în momentul respectiv.

Muzeul Massena sau Palatul Massena, așa cum mai este cunoscut găzduiește începând cu anul 1921 Muzeul de Artă şi Istorie. Are peste 20 de săli de expoziție care refac istoria orașului Nisa și cuprind obiecte precum mobilă, decorațiuni și lucrări artistice.

 Place Massena este o piață celebră ce se află în apropiere de Viex Nice, partea veche a orașului.

Este foarte aglomerată la orice oră, deoarece aici găsești o multitudine de magazine și restaurante. Este un loc bun pentru a încerca socca, un preparat specific acestui oraș, un fel de clătită făcută din făină de năut și ulei de măsline despre care am povestit și aici.

Tot la un restaurant din Piața Massena am mâncat escargots buni și… să nu uităm de înghețata de violete pe care am găsit-o chiar când urma să părăsim locul. Merită încercată!

Pentru că deja se înserare bine, ne-am îndreptat ușor spre cazarea noastră din Villefranche sur mer. A doua zi urma să plecăm spre casă, nu înainte de a vizita Villa Ephrussi de Rothschild, atât de faimoasă pentru grădinile sale.

Din păcate însă, dacă până atunci am avut vreme extraordinară, exact înainte de plecare a început o ploaie torențială care ne-a întors din drum. Am pus toate hainele mai groase pe care le aveam pe mine, rezultând un haos vestimentar foarte confortabil și mi-am alinat suferința cu încă un Tarte Tatin la restaurantul mult iubit de care v-am tot povestit.

Am plecat apoi spre aeroport și… here I am, din nou în rutina zilnică, rememorând cu drag una dintre cele mai frumoase vacanțe, cu gândul la următoarea.

Până atunci, vă îmbrățișez și sper că v-au fost de folos informațiile prezentate.

Citește AICI despre experiența din Antibes și Cannes.

Citește AICI despre experiența din Monaco și Villefranche-sur-mer.

Vezi AICI care sunt cele 15 preparate pe care nu ar trebui să le ratezi odată ajuns pe Coasta de Azur.