Oscar si tanti Roz, una din cărțile mele de suflet

Scrisă de Éric-Emmanuel Schmitt, cartea “Oscar et la dame rose” a devenit cel mai cunoscut roman al autorului.

Ţinând-o pentru prima dată în mana, aţi putea crede ca este o carte pentru copii: faptul că este foarte subţire si felul în care este redactată ar putea-o face să pară mult mai puţin decat este.

La fel ca Micul prinţ, scrisa de Antoine de Saint-Exupery, cartea despre care vă vorbesc astăzi este una pe care recomand să o citiţi o dată pe an. Chiar dacă pare un timp dificil de găsit, vă garantez că nu este deloc aşa. Parcurgerea ei cu atenţie durează maxim o oră.

De ce aţi face asta? Veţi fi fascinaţi să descoperiţi că este o carte pentru toate vârstele, în sensul în care de fiecare dată când o citeşti înţelegi altceva. La început veţi fi concentraţi doar la ideea de bază a poveştii. Ulterior, veţi descoperi din ce în ce mai multe simboluri şi lecţii de viaţă valoroase.

Cine este Oscar?

Oscar este un baieţel de doar 10 ani care locuieşte într-un spital. Deşi nimeni nu are curaj să îi spună, află în urma unei discuţii ascultate din greşală că este bolnav de leucemie şi mai are foarte puţin timp de trăit. Face faţă acestei veşti destul de bine, supărarea lui majoră fiind că părinţii lui nu sunt suficient de puternici să îi dea vestea şi să dea ochii cu ei.

– Ce nu înţeleg este de ce nu-mi spun cinstit că am să mor?

De cum am zis asta, Bacon a făcut ca toată lumea din spital: a surzit pe loc. Într-un spital, dragă Dumnezeu, de îndată ce pronunţi cuvântul „moarte“, nimeni nu te mai aude. Poţi fi sigur că în jurul tău se va produce un gol de aer şi toţi au să se ia la întrecere care mai de care să schimbe vorba. Am testat asta pe toată lumea.

Cine este Tanti Roz?

Singura care îi intră în graţii lui Oscar este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, foarte directă în vorbire, care născoceşte poveşti care mai de care. Fiecare întâmplare povestită are însă un substrat mult mai profund, fiind o adevărată lecţie de viaţă. Aceasta este singura persoană căreia nu îi este teamă să spună lucurilor pe nume, având însă grijă să îi dea lui Oscar un motiv pentru a-şi trăi ultimele zile cu bucurie, dar ancorat în realitate.

– Am impresia, Tanti Roz, că nimeni de aici nu se încumetă să-mi spună că am să mor.

– Păi ce rost ar avea, Oscar, să ţi se spună de vreme ce o ştii?

Uf, ea măcar m-a auzit!

– Ştii, Tanti Roz, am impresia că oamenii au născocit un alt fel de spital decât cel care există de-adevăratelea. Unu’ în care te faci că vii ca să te vindeci, când tu de fapt intri acolo ca să mori.

– Ai dreptate, Oscar. Şi cred că se face aceeaşi greşeală şi în ceea ce priveşte viaţa. Uităm că este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori.

În vizitele pe care i le face, tanti Roz îl delectează pe Oscar cu poveşti din tinereţea sa exotică, de când era luptătoare de wresting. Tot ea este cea care îl încurajează pe Oscar să îi scrie lui Dumnezeu, pentru a se simţi mai puţin singur. Întreaga carte este formată, de fapt, din scrisorile pe care acesta i le scrie lui Dumnezeu.

Umorul lui Oscar este, după cum veţi descoperi, imposibil de egalat:

[Tanti Roz] – Povesteşte-i toate astea lui Dumnezeu în scrisoarea ta şi cere-i să-ţi facă o vizită.

[Oscar]– El se şi deplasează?

[Tanti Roz] – În felul său. Nu prea des. Ba chiar foarte rar.

[Oscar] – De ce? E bolnav?

Din oftatul ei am înţeles că Tanti Roz nu ţinea să-mi dezvăluie că şi tu, dragă Dumnezeu, eşti mai curând paradit cu sănătatea.

Deoarece spre deosebire de ceilalţi copii care aveau o viaţă întreagă în faţă şi timpul necesar pentru a se bucura de fiecare etapă în parte, Oscar mai avea doar 12 zile de trăit, Tanti Roz inventează de data aceasta o metodă prin care să îl ajute pe băieţel să se bucure de fiecare etapă a vieţii în zilele rămase:

– Prin părţile noastre, Oscar, există o legendă care spune că în ultimele douăsprezece zile ale anului poţi ghici ce timp va fi în cele douăsprezece luni ale anului ce vine. Nu trebuie decât să observi zi de zi vremea pentru a putea stabili tabloul în miniatură al lunii respective. 19 decembrie reprezintă deci luna ianuarie, 20 decembrie februarie, şi aşa mai departe până la 31 care reprezintă luna decembrie a anului viitor.

– Adevărat?

– Aşa spune legenda. Legenda celor douăsprezece zile magice. Ce-ar fi să ne jucăm şi noi de-a cele douăsprezece luni magice? Adică tu, că eu cu jocurile… Ar trebui deci ca, începând de azi, să observi fiecare zi în parte şi să-ţi spui că valorează zece ani.

– Zece ani?

– Întocmai. O zi egal zece ani.

Astfel, Oscar ajunge să treacă prin toate stadiile vieţii: se îndrăgosteşte de Peggy Blue, are parte de primul sărut, doarme împreună cu logodnica sa, se căsătoreşte, este decepţionat, are o aventură, fuge din spital, este părăsit… Toate acestea în 11 zile, echivalentul a 110 ani. În cea de-a 12 zi, scrisoarea adresată lui Dumnezeu este scrisă de Tanti Roz.

Lectura acestei cărţi de doar 74 de pagini m-a transpus în stări extreme. Am descoperit că de la râs la plâns în hohote este un singur pas. Am văzut viaţa prin ochii unui copil bolnav de 10 ani ce ştie că zilele îi sunt numărate. Mi-am dat seama, din nou, că realitatea ne-o construim noi şi că deşi viaţa se desfăşoară într-un anume fel, noi suntem cei ce alegem cum să o trăim.

Cel mai important lucru pe care le-am realizat însă este că avem nevoie de cât mai multe Tanti Roz în lumea aceasta. De oameni care să ajute alţi oameni, din simpla dorinţă de a-i vedea mai fericiţi.

Fiecare dintre noi poate face un bine, oricât de mic. Eu am alergat pe 24 martie la Băneasa Forest Run pentru a oferi bucurie copiilor ce suferă de afecţiuni oncologice. Poți citi povestea aici. Sunt însă atâtea alte modalități de a le face viața mai frumoasă, trebuie doar să îți dorești.

Fii și tu Tanti Roz pentru cineva!

P.S.: Pentru aceia dintre voi interesaţi, acest fascinant roman a fost adaptat de scriitor într-un mod foarte fidel cărţii atât pentru scenă cât şi pentru marele ecran. Astfel, puteţi vedea această piesă la teatru sau puteţi viziona filmul aici. Dacă vreţi să cumpăraţi cartea, o găsiţi aici.