Omul în căutarea sensului vieţii, de Viktor Frankl

Cunoscută sub titlul original Man’s searching for meaning, Omul în căutarea sensului vieţii este o carte de căpătâi scrisă de Viktor Frankl. Este genul acela de carte care este sold-out la orice librărie, în aproape orice moment. S-a vândut în peste 3 milioane de exemplare şi a intrat în clasamentul celor mai influente 10 cărţi din America.

Viktor Frankl, autorul vienez al popularei lucrări, a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Univeristy of Vienna Medical School. Acesta a pus bazele logoterapiei sau ”terapia de sens”, ce are ca scop motivarea pacientului în a găsi logosul (sensul ascuns) existenţei sale. Reprezintă cea de-a treia orientare a şcolii vieneze de psihoterapie, după psihologia individuală a lui Alfred Adler şi psihanaliza lui Sigmund Freud.

La Viktor a apelat şi Irvin Yalom pentru o şedinţă de terapie, în timpul unei vizite în Viena, după cum am aflat din cartea sa, Călătoria către sine. Despre Yalom, unul dintre psihoterapeuţii mei preferaţi, poţi citi aici.

Omul în căutarea sensului vieţii nu este o carte frumoasă. Nu este genul de lectură potrivită pentru o seară în care citeşti ceva pentru a adormi. Este o carte tulburătoare, deoarece descrie experienţele unui om care îşi pierde identitatea şi devine doar un număr în lagărele de concentrare de la Auschwitz şi Dachau. Însă găseşte ceva mult mai important.

Aşa cum spunea şi Harold Kushner, “dacă într-o carte există o singură idee suficient de puternică pentru a schimba viaţa cuiva, atunci cartea aceea merită să fie citită şi recitită“. Cartea despre care îţi povestesc conţine mai multe asemenea pasaje. Aproape că nu există pagină a cărţii pe care eu să nu fi subliniat sau pus semne de carte.

Prima parte a cărţii scrisă de Victor Frankl constă în relatarea evenimentelor ce se petrec în lagărele de concentrare, însă dintr-o perspectivă diferită faţă de cele cu care am fost obişnuiţi, căci povestitorul nostru era specializat în psihiatrie, aşadar, deşi afectat ca orice altă persoană de nedreptaţile şi tratamentul barbar la care era supus, a studiat atât reacţiile lui, cât şi a celorlalţi deţinuţi la atrocităţile la care au fost supuşi.

Găsim aici câteva citate profunde, pline de substanţă datorită capacitaţii lor de a ne face să ne reevaluăm viaţa.

“Deveneam tot mai conştient de goliciunea noastră: nu mai aveam cu adevărat nimic în afara trupurilor noastre – nici măcar păr. Tot ce aveam era existenţa noastră nudă.”

“Nu durerea fizică răneşte cel mai mult, ci agonia mentală provocată de nedreptate.”

“Poate că persoanele sensibile, obişnuite cu o viaţă intelectuală bogată sufereau mai mult, dar stricăciunile sufleteşti înregistrate de aceştia erau mult mai reduse. Erau capabili să se retragă din împrejurările groaznice ale vieţii în bogăţiile şi libertatea lor spirituală.”

“Într-o asemenea măsură ne era provocat caracterul, că ajungeam la un nivel de dezorientare mentală care ameninţa să arunce în aer toate valorile în care crezusem.”

“De lacrimi nu trebuie să ne ruşinăm niciodată, întrucât sunt dovada celui mai mare curaj pe care îl poate arăta un om, curajul de a suferi. “

“Am realizat atunci sensul celui mai mare secret oferit lumii de poezie, gândire şi credinţă: mântuierea omului e posibilă numai prin iubire şi cu iubire. Am înţeles cum un om care nu mai are nimic pe lume poate să cunoască fericirea, fie şi numai pentru o clipă, când se gândeşte la persoana iubită.”

“Felul în care omul îşi acceptă destinul şi suferinţa implicită vieţii îi oferă ample posibilităţi. Poate să rămână curajos, demn şi altruist. Sau poate să uite de demnitatea umană şi să se transforme din ce în ce mai mult în animal. În asta constă şansa omului de a trage foloase din circumstanţele sau de viaţă sau, dimpotrivă, de a rata oportunităţile de cucerire a unor valori morale oferite de sitaţiile dificile.”

Partea a doua a cărţii, intitulată “Logoterapia pe scurt”, aduce în atenţia cititorului principiile pe care se bazează această ştiintă. Pentru o mai bună definire a acesteia, parafrazez din carte:

“Îmi amintesc de medicul american care a venit odată în cabinetul meu din Viena şi m-a întrebat:

– Îmi puteţi rezuma într-o singură frază ce înseamnă logoterapia?

– Da, i-am răspuns, dar mai întâi o să vă rog să îmi spuneţi într-o singură frază care credeţi că este esenţa psihanalizei.

-În timpul psihanalizei, pacientul se întinde pe canapea şi povesteşte lucruri pe care uneori nu îi face plăcere să le povestească.

– Bun. În logoterapie, pacientul poate să stea şi în picioare, dar va auzi lucruri pe care uneori nu-i place să le audă.”

În cartea sa, Viktor Frankl nu ne ofera un sens, dar ne ajută să îl găsim spunându-ne cum sa-l cautăm. Dupa cum scrie el, “Ce conteză, nu este un sens al vieţii în mod general, ci sensul specific al vieţii unei persoane într-un moment dat.”

“Omul nu trebuie să caute un sens abstract al vieţii. Fiecare dintre noi are vocaţia sa specifică şi misiunea îndeplinirii unor sarcini particulare.”

În cel de-al doilea capitol, ni se explică cum poate fiecare dintre noi să descopere sensul vieţii prin trei căi simple. Însă de data aceasta nu voi transcrie pagini întregi ci, dacă această carte v-a atras atenţia, vă invit să o citiţi. Mie mi-a schimbat percepția asupra vieții.

În închiere, cuvintele lui Nietzsche, citat în deplin acord de Viktor Frankl în cartea sa:

“Cel ce are un De Ce pentru care să trăiască, va suporta orice Cum.”