Ține-ți planurile pentru tine

Sunt convinsă că odată cu venirea noului an ţi-ai făcut şi tu o listă scrisă sau mentală cu obiective de atins anul acesta. Ştiu mai bine decât oricine pentru că eu sunt fata cu listele – listă pentru cumpărături, listă cu lucrurile pe care să le pun în bagaj înainte de o călătorie şi de foarte multe ori, liste zilnice în momente foarte aglomerate. Am descoperit însă că este mult mai bine să îți ții planurile pentru tine.

Susţin listele în totalitate şi cred că ne sunt foarte utile, mai ales dacă sunt la vedere, ca un daily reminder. Însă ce ne ajută mai mult decât to-do-lists la atingerea obiectivelor este, ai ghicit… munca depusă pentru ele. Şi vorbind de asta, se pare că păstrarea goal-urilor pentru noi înşine are un rol extrem de important în acest sens. Mereu mi-am spus că dacă nu ne stapânim gândurile, mintea este cel mai mare duşman al nostru. Știi ce face, draga de ea, atunci când te apuci să spui tuturor prietenilor ce vrei tu să faci în viitor? Crede că lucrul respectiv deja s-a întâmplat. În psihologie, conceptul se numeşte realitate socială. 

Satisfacţia întreprinderii unei activităţi vine de cele mai multe ori din recunoaşterea socială. Vrem ca ceilalţi să vadă cât de buni suntem, să ne laude, să ne ridice o statuie eventual atunci când avem o reuşită. Când tu îi spui cuiva ce îţi doreşti să faci, iar el îţi spune “Super, ce tare eşti că te-ai gândit la asta”, creierul nostru îşi ia deja o doză din recunoaşterea de care vorbeam mai devreme. Prin urmare, dorinţa de a munci pentru a atinge acel obiectiv scade simţitor.

Cumva împotriva credinţelor tradiţionale, conform cărora este bine să spui unui prieten ca să îţi reamintească şi să te motiveze, nu-i aşa?

Ei bine, spre deosebire de ce se spune, când vine vorba despre psihologia socială, avem dovezi. Derek Sivers, scriitor şi antreprenor american de succes a prezentat următoarea situaţie într-o conferinţă: 163 de persoane au fost puse să îşi scrie ţelul personal, dintre care jumătate şi-au anunţat angajamentul în faţa întregii săli, iar jumătate și-au ținut planurile pentru ei. Apoi li s-au acordat 45 de minute să lucreze pentru a munci să îşi atingă ţelul în mod direct, spunându-li-se că totuşi, se pot opri oricând. Cei ce şi-au anunţat obiectivul s-au oprit în medie, dupa 33 de minute, spunând că s-au simţit foarte aproape de a-şi atinge obiectivul, iar cei ce nu au dezvăluit nimănui planurile lor au stat toate cele 45 de minute muncind, ca la expirarea timpului să considere că mai au foarte mult de muncă până să îşi atingă ţelul.

Concludent, nu-i aşa?

Din fericire pentru mine, eu am renunţat(de curând, recunosc) să mai spun celorlalti că de mâine mă duc la sală, de mâine citesc mai mult, de mâine muncesc la proiectul X şi am început să le fac, înainte de a le enunţa. Şi crede-mă că satisfacţia este mult mai mare.

Dovadă este şi acest blog, pe care probabil nu l-ai fi citit acum dacă aş fi spus tuturor despre el. În schimb, încă din noaptea aceea în nu puteam dormi şi în care m-am gândit că poate ar trebui să scriu toate lucrurile care îmi trec prin cap, până în clipa de faţă, am muncit pentru el. Asta înseamnă undeva la 7 zile şi nopţi în care: am citit despre blogging; am învăţat să îmi creez un site singură, fără să am nici o cunoştiinţă în domeniu; am stat cu un anume Akshay de la Customer Support pe chat în dimineaţa de dupa Revelion, când era o problemă cu planul meu de hosting; m-am confruntat şi am reuşit să rezolv situaţia aceea în care pe varianta desktop blogul arăta perfect, iar în varianta de mobil totul era suprapus şi muultee alte peripeţii. Ştii ce m-a determinat să nu mă opresc în toate acele momente? Dorinţa de a-mi vedea proiectul terminat şi gândul la
această clipă, în care tu citeşti ce am scris.

Sper să îţi fie cu folos acest articol şi nu uita:

Ţine-ţi planurile pentru tine!